Conferinţa de Securitate de la München este considerată cea mai mare şi mai importantă reuniune de acest fel la nivel global. În acest an sunt aşteptaţi să ia parte la ea aproximativ 40 de şefi de stat şi de guvern şi în jur de 100 de miniştri.
Între aceştia se numără şefa executivului german, Angela Merkel, vicepreşedintele SUA, Mike Pence, şi ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov. Când aceştia, însoţiţi de delegaţiile lor, vor sosi joi în capitala Bavariei, vor găsi în mapele de lucru aşa-numitul „Munich Security Report (MSR)”. Acest raport creionează pe 100 de pagini temele şi tonalitatea în care se vor desfăşura consultările privind starea lumii.
Iar această stare este, după cum se ştie, îngrijorătoare. Şeful conferinţei, Wolfgang Ischinger, avertizează în paginile MSR: „O nouă eră a luptei pentru putere ia naştere între SUA, China şi Rusia, şi aceasta se suprapune unui soi de vid lăsat în urmă de ceea ce se consideră a fi ordinea liberală mondială”. SUA, conduse de administraţia Trump, demonstrează un interes scăzut pentru acorduri internaţionale şi pun deschis sub semnul întrebării instituţii internaţionale cum ar fi NATO şi ONU. Mai rău decât atât, sub preşedintele Trump, SUA nu mai vor să joace rolul de lider al lumii libere. În loc de asta, „demonstrează un entuziasm iritant pentru liderii puternici”. Pentru „aliaţii transatlantici sunt în continuare greu de digerat elogiile aduse de Trump unor lideri iliberali” – fie că e vorba de Brazilia sau de Philipine, se subliniază în Security Report.
Noi rivalităţi
SUA au identificat „China şi Rusia ca pe cei mai importanţi adversari strategici”, arată MSR. Noua rivalitate între cele trei mari puteri se exprimă însă în moduri diferite. Astfel, conflictul dintre Washington şi Beijing se inflamează în prezent în jurul unor chestiuni economice şi comerciale. Rusia şi China, la rândul lor, se văd unite în alianţa lor autocrată în faţa Occidentului, dar se pândesc reciproc în starea de concurenţă geopolitică în care se află.
De asemenea, rivalitatea dintre Rusia şi SUA este cu precădere una provocată de politica de înarmare.
Dar ce se întâmplă cu Europa, care nici nu pare să mai figureze în acest joc strategic global? „Uniunea Europeană este în primul rând prost pregătită” pentru noua concurenţă apărută între marile puteri. Faptul este dovedit şi de dezbaterea privind „mai multă autonomie strategică” pe bătrânul continent. În clipa de faţă nimeni nu are în sertar un „plan B” bine chibzuit, cu ajutorul căruia Europa să se emancipeze din perspectiva politicii de securitate.
„Unde sunt gardienii ordinii liberale?”
În timp ce ordinea mondială alunecă în ansamblu într-un „nou interimat”, apărătorii valorilor liberale, câţi au mai rămas ei, se străduiesc din răsputeri să depăşească această fază a nesiguranţei şi instabilităţii.
Şi cine oare să culeagă cioburile ordinii mondiale care s-a fărâmat? Referindu-se la apropiata ei luare de cuvânt în faţa Conferinţei de Securitate de la München, cancelara germană, Angela Merkel, a declarat într-un mesaj video că vrea să lucreze în favoarea menţinerii instituţiilor internaţionale. Aceasta este acum cel puţin „la fel de important ca şi în perioada războiului rece”, a subliniat ea. Germania este pentru ordinea mondială liberală, iar ministrul german de Externe, Heiko Maas, a chemat cu puţin timp în urmă la formarea unei „alianţe a multilateraliştilor”, notează Deutsche Welle. Dar vorbele sunt una, faptele alta, lucru dovedit şi de cooperarea cu Franţa, indiscutabil cel mai important partener al Germaniei în Europa.
Un nou sondaj realizat de Fundaţia Friedrich Ebert arată că doar 42 la sută din francezi, faţă de 59 la sută din germani, pledează în favoarea menţinerii ţării lor pe o poziţie preponderent neutră la nivel internaţional. 65 la sută din germani resping intervenţiile militare ale ţării lor în conflicte de pe glob, pe când doar 50 la sută din francezi adoptă aceeaşi poziţie.
