România a rămas fără Justiție. Câtă mai era, că niciodată n-a dat pe-afară. Doar că acum n-o mai avem deloc. E concluzia esențială a investigației Recorder.
Pur și simplu, una dintre cele trei puteri în stat, judecătorească, a fost înghițită, anulată, de celelalte două, legislativă și executivă. De politic, adică.
Este exclus să mai putem spune că acum România e stat de drept. Nu e. Justiție făcută la comandă, în slujba celor mai mari infractori. Cu asta am rămas, după 35 de ani de la Revoluție.
Imaginați-vă că în România s-ar instala dictatura. Nu e greu, că am mai avut. Credeți că Lia Savonea și trena de magistrați corupți s-ar pune instantaneu în slujba dictaturii sau nu?
Ar fi ca în Rusia lui Putin, unde judecătorii dau verdicte primite prin telefon, de la Kremlin. Toți opozanții lui Putin au sfârșit condamnați în procese trucate. Sigur, cei care n-au fost direct asasinați.
Așa a ajuns Rusia dictatura criminală care este și așa vom ajunge și noi. Ăsta va fi următorul pas. De la achitarea marilor corupți la condamnarea marilor luptători pentru libertate și dreptate – sinistră perspectivă!
Poate atunci vom înțelege că fără Justiție adevărată nu există nimic. Nici democrație, nici libertate și nici prosperitate. Doar o gașcă de mafioți care au luat România pe persoană fizică.
***
Nu cred că există om de bună-credință căruia să nu i se urce sângele în cap după ce a văzut acest documentar Recorder. E ceea ce eu și alții spunem și scriem de ani de zile, anume că Justiția din România e confiscată de cei care au luat statul român pe persoană fizică. Foști securiști ceaușiști, politicieni, mafioți, interlopi.
Și dacă numai jumătate din ce prezintă Recorder e adevărat, România nu e democrație funcțională. Suntem o Columbie sau un Mexic cu ifose de Uniunea Europeană.
Drama e că tot ce vedem acolo e adevărat. De fapt, situația e mult mai gravă decât poate fi redată filmic. Ar trebui scris un roman cu multe volume sau filmat un serial gen Pablo Escobar pentru a reda cât de cât fidel tabloul real.
Nu pot decât să simt o greață profundă față de zvârcolirile magistraților de la vârf, care ne spun nouă, proștilor, că ei apără independența Justiției. Asta în timp ce achită pe bandă rulantă mafioți, iar noi îi plătim cu privilegii nemaivăzute în țări democratice. Acei magistrați care sunt parte reală a unui sistem mafiot, criminal și abuziv.
Aștept urgenta ieșire publică a președintelui Nicușor Dan, care ne spunea că magistrații din România muncesc de trei ori mai mult decât omologii lor europeni. Muncesc la ce? La prescrieri și achitări de mafioți? Nicușor Dan trebuie să sprijine public magistrați precum judecătorul Laurențiu Beșu, care apare în documentarul Recorder. Omul acela e un erou. Fiți siguri că deja e hărțuit de sistemul corupt.
Aștept să văd magistrați revoltați din toată România, care prind curaj și ies public cu dezvăluiri. Magistrați care încă n-au uitat de ce au ales acest drum. Sigur, îmi fac iluzii. E mai ușor să privești cum luptă alți fraieri, în timp ce tu stai la loc călduț, execuți ordine politice, în așteptarea pensiei babane la 47 de ani.
***
Ce spune despre România anului 2025 faptul că oamenii dau interviuri fără să-și arate chipurile și vocile? Ca în documentarul Recorder. Într-o țară NATO și UE, românii se tem să vorbească. Fix ca în vremea dictaturii comunist-ceaușiste, când Securitatea te trăsnea de nu te vedeai doar dacă numele tău era măcar menționat la Radio Europa Liberă. Nu mai spun de critica articulată față de regim.
De cine se tem și ce cred că li s-ar putea întâmpla cei care fac dezvăluiri despre corupția din Justiție? Sincer, când văd cadrele cu siluete vorbitoare, mă simt ca în Columbia lui Escobar, unde orice denunțare a narco-oligarhilor te lăsa lat, cu un glonț în căpățână. Acolo vom ajunge și în România? Asta, dacă nu am ajuns deja…
Frica magistraților de a vorbi critic și fățiș despre abuzurile din Justiție ne arată halalul de degradare la care a ajuns democrația din România. Nu cred că cei care au vorbit la Recorder se tem numai pentru cariera lor, ci și pentru viețile lor. Cazul procurorului Panait, care „a fost sinucis”, e definitoriu.
Dacă președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan nu vor face reforma reală a Justiției, vom ajunge la o Românie în care magistrații, jurnaliștii, activiștii civic și oricine deschide gura vor fi imediat anihilați fizic. Ne vom gândi de două ori înainte să învârtim cheia în contactul mașinii sau să ieșim noaptea pe stradă.
Dacă vi se pare că exagerez, gândiți-vă că vorbim de un prejudiciu total de două miliarde de euro din bani publici, făcut de cei pe care Justiția coruptă i-a eliberat în acești ani! Iar asta e doar o felie a furtului la scară industrială din statul român. Pentru banii ăștia, marii corupți și sistemul de corupție transpartinic creat de ei sunt dispuși chiar să ucidă. Să nu ne facem iluzii.
De la lume luate și înapoi lumii date. Ceva idei originale?
Kafka. Absurdul este real. Ce este de făcut? Toți scâncesc. Nicușor răspunde de după ușă: -Nu sunt acasă. Bolojan este derutat și pierit de frică: – Nu pot să intervin, sunt în minoritate și în partid și în coaliție. Gorghiu face o declarație de credință, alături de a 3, RTV, realitatea și PSD: problemele nu se rezolvă în stradă. În ’89 le-am rezolvat in stradă pentru că ea și alte lichele să nu muncească nici măcar un ceas. Soros a scos câte 10 lei de persoană și 5 de cățel că să ieșim în stradă. Oamenii ies in stradă. Sper să nu ni se facă lehamite. Sper să rezistăm. # REZiST.