Daniel David și-a depus demisia, luni, din funcția de ministru al Educației. Într-un mesaj public, profesorul clujean n-a lămurit cauzele acestei decizii. El dă de înțeles că și-a încheiat misiunea, și-a atins majoritatea obiectivelor, de aceea a simțit nevoia să se retragă. Sursele guvernamentale spun însă altceva.
Informații din Guvernul României susțin că Daniel David (53 de ani) a demisionat la solicitarea prim-minstrului Ilie Bolojan. Cel puțin o voce din Ministerul Educației și Cercetării a comunicat, însă, sub protecția anonimatului, că demisia ministrului a fost decizia sa, fără a-i fi fost cerută de premier.
Daniel David n-a lămurit această dilemă. Într-un lung mesaj publicat pe blogul personal, profesorul clujean a scris: „Astăzi, 22 decembrie 2025, la exact un an de la invitația de a deveni ministru al Educației și Cercetării (22 decembrie 2024), i-am solicitat premierului eliberarea mea din funcția de ministru al Educației și Cercetării, prin depunerea demisiei la cabinetul acestuia. Recent am primit confirmarea. Deși demisia este un act unilateral, am vrut să fie o plecare amiabilă, așa cum a fost și colaborarea noastră”.
De ce a făcut-o? „Motivația retragerii mele prin demisie este simplă și nu trebuie construite motivații ascunse în jurul acesteia: niciodată nu am vizat o carieră politică, ci am acceptat temporar funcția de demnitate publică de ministru (în 23 decembrie 2024 și în 23 iunie 2025) pentru a ajuta țara și sistemul nostru de educație-cercetare în situațiile de criză pe care le-au traversat. Iar de data aceasta, decizia mea de retragere este definitivă!”
David spune că și așa a stat prea mult, mânat de sentimentul datoriei, dar „odată ce am văzut că în 12 decembrie 2025 Comisia Europeană a reconfirmat că România a intrat pe o traiectorie bună, iar fondurile europene nu vor fi blocate, decizia mea de a mă retrage a rămas de data aceasta finală”.
Daniel David a explicat de ce revine la conducerea Universității „Babeș-Bolyai”, ca rector, dar n-a spus explicit de ce părăsește Ministerul Educației și Cercetării: „Nu în ultimul rând, am sentimentul că, dacă voi mai rămâne, voi trece o linie dincolo de care reconectarea cu profesia mea (eu mă consider în primul rând un psiholog!) ar avea de suferit, iar cinstit este ca bugetul pe anul 2026 să fie făcut de ministrul care îl va administra. Am ajuns să înțeleg mai bine și să apreciez rolul factorului politic, dar alegerea mea este acum cea profesională! Aceasta este vocația mea în care pot oferi, pe termen lung, valoare adăugată țării mele”.
Și totuși, la să o ușă deschisă la minister, în alte vremuri: „Rămân așadar angajat pentru o Românie modernă prin educație și știință, iar dacă vor mai fi situații de criză pentru țară, factorul politic știe unde sunt și nu voi ezita să ajut, dacă voi avea aceste competențe”.
Daniel David a promis că va reveni ulterior cu texte de reflecție despre cele două mandate succesive de ministru (în Guvernul Ciolacu și Guvernul Bolojan) și și-a încheiat mesajul cu câteva versuri din poezia „If” („Dacă”) a scriitorului britanic Rudyard Kipling (1865–1936), născut la Mumbai (India):
„De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău
şi l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină, […]
De poţi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut, […]
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi
Și dacă te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa,
De nici amici, nici duşmani nu pot vreun rău să-ţi facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nicio filă din al vieţii tom,
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi mai presus de toate – tu vei rămâne OM!”
David spune că versurile lui Kipling „m-au ajutat să am atitudinea psihologică pentru reforme și măsuri complicate în criza politică și fiscal-bugetară prin care trece țara și sistemul nostru de educație-cercetare”.
Ministrul clujean a citat și din filosoful grec Epictet (mort în anul 135), care a trăit mare parte a vieții sale la Roma: „Ce a fost în puterea mea s-a făcut”.
Marilen Pirtea sau Luciana Antoci?
Daniel David a fost numit ministru la propunerea PNL, fără a fi însă membru de partid. Tot PNL îl va desemna și pe înlocuitorul său. Și o va face marți, pentru ca noul ministru să depună jurământul înante de Crăciun.
Opțiunea conducerii PNL este deputatul Marilen Pirtea, care din 2012 este și rector al Universității de Vest din Timișoara. Acesta se află la al treilea mandat consecutiv în Parlament (din 2016).
Vehicularea numelui lui Pirtea a redeschis însă dicuția în legătură cu plagiatul său grosolan, dovedit de jurnalista Emilia Șercan, în PressOne, încă din 2016, anul în care universitarul timișorean obținea primul mandat de deputat.
O altă variantă posibilă pentru funcția de ministru al Educației este Luciana Antoci, consiliera premierului Ilie Bolojan pe probleme de educație. Profesoară de liceu, aceasta a fost inspector școlar general la Iași (2021-2025), apoi prefect de Iași (până în septebrie 2025).
A reusit sa-si atragā ura tuturor angajailor din invātāmant prin atentatul la confortul cu care erau obisnuiti. Nu cred cā si-a realizat obiectivele. Aceastā castā mai trebuie sā fie scuturatā.
Atât sa putut într-un an. O personalitate excepțională. Din păcate învățământul e la pământ că toată România,justiția bolșevizată,învățământul cu șefi numai din PSD servicii. Sănătatea,Absolut toate firmele statului sunt grupuri mai mici sau mai mari rusești de psdaur
Păcat. Nici un om care încearcă să facă ceva spre normalizare nu rezistă presiunii din sistem.
Singurul care a reușit până acum este Dr Arafat.
Sunt curios cât o să reziste Bolojan.
Cu adevarul te poti infatisa doar in fata celor ce cred in adevar, pentru ceilalti adevarul este doar naivitate.
Ce se intampla cand tot mai putini cred in adevar? In “Telegrama scurta” autorul spune ca rusii nu cred deloc in adevar. Consecintele le traim toti.
Este “Telegrama lunga”, corectez, George Kennan 1946
Daca un psiholog nu rezista mai mult, ce ne facem? Exista un domeniu cu toxicitate mai scazuta in tara asta?!
Nu cred ca bugetul l-a facut pe ministru sa plece, mai degraba ostilitatea tuturor celor din invatamant, cu mic cu mare.
Cred ca ostilitate este cuvantul anului, anilor.
Sub ostilitate se ascunde faptul ca in tara asta fiecare face ce pofteste sau ce dicteaza interesul propriu sau al unui grup separat.
Nici vorba de colaborare. Daca incerci sa construiesti ceva bazat pe colaborare, este imposibil sa pui doi romani in acord.
Doi cate doi, orchestra este defecta.
Ministrul asta – bun sau rau – nu stiu pentru ca, din fericire, nu am tangenta cu domeniul, cu criticile lui “la pausal” a plecat. Despre opozanti, testele PISA si alte studii de genul asta au ramas, dovezi ale starii natiunii.
Nici o speranta de mai bine pentru învătământul românesc. Reamintim că în anul 2008 a fost semnat Pactul pentru Educatie, cu o serie de obiective pentru viitoarea strategie a sistemului de învăţământ astfel încât reforma în educatie sa fie una coerentă. Unul dintre punctele esentiale prevedea introducerea în Pact a alocarii de 6% din PIB pentru învăţământ si minimum 1% pentru cercetare.
Pe baza acestui pact , Ministerul Educației a elaborat Legea 1/2011, supusă unor dezbateri, negocieri, urmate de angajamentul solemn al partidelor că nu o vor modifica.
Actul normativ prevedea obligativitatea alocării anuale a 6% din PIB pentru educație și 1% pentru cercetare. Nici măcar un singur an această prevedere nu a fost aplicată întrucât guvernele succesive au prorogat anual această obligație pe care o aveau. Inițial, a fost invocată criza economică din acei ani, însă ulterior guvernanții nici măcar nu s-au mai obosit să justifice prorogarea. Astfel, pentru anul în curs este alocat un procent de 2,1% din PIB, cel mai mic de la Revoluție, la care se adaugă sume gestionate de administrațiile locale și sursele de venituri proprii ale unităților de învățământ, astfel că procentajul final este de 3,2% din PIB.
Si nu doar prorogarea acestei prevederi a afectat stabilitatea sistemului educational, ci repetatele modificări ale legii, fie prin alte legi, fie prin ordonanțe de urgență. Legea educației a fost practică hăcuită prin 116 de alte acte normative. Procesul a început timid cu doar două modificări în anul 2011, modificări ce vizau aspecte minore sau remediau unele scăpări ale legii inițiale. Însă deja din 2012, modificările erau de esență. Astfel, a fost permis în continuare universităților mici, cu reputație științifică redusă, să organizeze în continuare programe de masterat sau chiar de doctorat.
În 2014, după ce Klaus Iohannis a devenit președinte acesta a promis în campania electorală o nouă reformă a sistemului de învățământ, proiectul „România Educată”. Abia după șapte ani, Iohannis a publicat proiectul, timp în care numărul modificărilor legislative a crescut constant de la an la an.
Asadar în data de 22 mai 2023, proiectele de legi ale educației „România Educată” au fost aprobate în plenul Senatului României, în calitate de cameră decizională.
Un prim aspect este cel al subfinantării învătământului. Potrivit proiectelor de lege, pe zona de educaţie preuniversitară, se prevede alocarea suplimentară de fonduri ar fi de 11 mld. de lei în 2023 şi astfel s-ar ajunge la 3,5-4% din PIB alocat educaţiei. Si asta cu toate ca din 2011 este în vigoare legea de a aloca 6% din PIB pentru educaţie. Anual, legea este însă fentată de guverne, prin diferite tertipuri juridice. În 2022, de exemplu, bugetul Ministerului Sănătăţii a fost de 32 de miliarde de lei, adică aproximativ 3% din PIB, la jumătate faţă de cât ar fi trebuit să fie alocarea. Asadar, proiectul de lege nu prevede alocarea de 6% din PIB pentru educaţie nici în anul 2023. Ba mai mult, creşterea prevăzută pentru sistemul educaţional preuniversitar a fost de 11 mld. de lei dar din care 5 miliarde de lei au mers către salariile profesorilor.
Nici in învătământul superior lucrurile nu stau mai bine, deoarece grosul bugetului unei universități este cheltuit pe salarii. Asa se face că România nu este reprezentată de nicio universitate în ediția pe 2025 a reputatului clasament internațional Academic Ranking of World Universities – Shanghai Ranking. Este al treilea an consecutiv când nicio instituție de învățământ superior din țară nu reușește să intre în top 1000 al acestui clasament, recunoscut drept unul dintre cele mai relevante la nivel internațional, după ce Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (UBB), nu a mai reușit această performanță.
Si politicienii au si ei momentele lor in care se simt poate depasiti. Poate nu e cazul domnului David dar se pare ca se intampla la altii: la Constanta, dupa o mica cadere s-a produs repede un reviriment. Asta da mister si miracol, in acelasi timp.