China comunistă, ca și Rusia, are mulți fani prin țări foste comuniste ca a noastră. Este un miraj, o atracție, un model de succes, în opoziție cu capitalismul american (care nu mai este nici el unul foarte clar de ceva vreme).
Un sistem deloc liber, tiranic în multe zone de acțiune, lipsit de transparență, agresiv și cu un control al individului greu de imaginat și de suportat de cei din lumea liberă, China este promovată ca o mare reușită.
Cu toate acestea, PIB-ul Chinei rămâne la aproape 60% de cel al SUA (31 de trilioane față de 19 trilioane), la o populație puternic disproporționată (340 de milioane / 1.410 milioane).
Asta înseamnă ceva simplu și ușor de înțeles: un american adaugă în medie de 8 ori mai multă valoare pe an decât un chinez (PIB pe locuitor în SUA este de circa 86.000 de dolari pe an, în timp ce în China această valoare adăugată este de doar 13.000 de dolari). 8 ori, da?
Mai mult, dependența de exporturi a Chinei este evidentă și mai mare decât în cazul SUA: 2 trilioane din 31 de trilioane de dolari (SUA), comparativ cu 3,5 trilioane din 19 trilioane de dolari (China). 6,45% față de 18,42%. Un simplu boicot global împotriva acestui stat comunist îl poate întoarce sever cu roțile în sus.
Din aceste cifre vedem clar probleme structurale majore. PIB-ul sau exporturile pot fi mai greu manipulate de propaganda comunistă. Dacă privim la cifrele legate de sărăcie, inegalitate, inechitate socială, China pare a fi un adevărat rai social. Zero sărăcie! La un PIB pe cap de locuitor de 8 ori mai mic, raportează în ultimii ani zero sărăcie. Nu ca SUA… Evident, totul nu este decât propagandă și minciună.
La final, am păstrat și o surpriză: PIB pe locuitor în România este aproape dublu față de cel al Chinei: 20.000 de dolari la noi în 2024. Pe al Rusiei căutați-l voi!…
Deci, chiar și un român adaugă astăzi mai multă valoare economică decât un chinez. Cu toate problemele pe care le avem și cu toate problemele pe care le are PIB-ul.
Concluzia la această surpriză finală este următoarea: cu cât libertatea economică crește și sistemul economic devine mai deschis și mai integrat regional și global, valoarea adăugată crește. Iar cu politici publice inteligente (concentrate pe egalitatea de șansă și nu pe egalitatea de rezultat = redistribuționism), această valoare adăugată poate fi tranformată în mai multă bunăstare.
Calculul e o prostie. Stiti ce preturi au in China fata de Romania? Puterea de cumparare de fapt conteaza. Iar comparatia cu SUA e aiurea. China nu e dezvoltata uniform. Exista o parte dezvoltata si o alta mare parte ramasa mult in urma. Daca luam partea cea mai dezvoltata a Chinei, sa zicem o populatie comparabila cu a SUA si o comparam cu SUA constatam ca nu e chiar asa de in urma SUA. Cu siguranta nu de 8 ori. Asta mai inseamna ca China are rezerve de dezvoltare imense pe masura ce celelalte zone se dezvolta.
Sa nu ne culcam pe-o ureche ca inamicul e slab si prost.