Nu are sens să implicăm bani publici în ceva ce poate fi gestionat fără bani publici. Nu are sens să creștem proprietatea statului, ci s-o micșorăm.
„De fiecare dată când apar informații pe surse cum că s-a ajuns la o soluție în coaliție pe un pachet de măsuri de reducere a cheltuielilor publice sau, chiar mai rău, vine în fața publicului Kelemen Hunor, liderul UDMR, să anunțe că a ieșit fum alb la negocieri, trebuie să vă așteptați și la sosirea furtunoasă a lui Sorin Grindeanu, care răstoarnă masa furios, spunând că nu e nimic adevărat, iar social-democrații se împotrivesc măsurilor stabilite. (…) Mesajul schizofrenic al PSD va continua și în lunile următoare, dar fără a se ajunge la o plecare de la guvernare. Social-democrații nu au niciun plan pentru o alianță cu AUR, una care i-ar marginaliza din nou în contextul politic european, cu posibilitatea de a se izola și în România sau, mai rău, să se destrame sub presiunea mișcărilor populist-naționaliste. Pentru Sorin Grindeanu, cu cât trece timpul, posibilitatea de a deveni prim-ministru îi va surâde tot mai mult, singura salvare a partidului fiind o nouă mare coaliție de guvernare și după alegerile parlamentare din 2028. (Emilian Isăilă)
Așa stând lucrurile, revin la opinia pe care am susținut-o din vară. Această coaliție s-a format pentru a face reforme. Se apropie Anul Nou și nu am văzut reforme. PSD este mare frânar. Ceea ce a făcut ca stabilizarea finanțelor publice să se producă, ANTI-ȘTIINȚIFIC, prin noi biruri pe spinarea celor harnici. Cu alte cuvinte, România duce o politică economică similară politicii medicale a troglodiților care susțin combaterea bolilor cu tratamente magice. Doare că spun adevărul?
Prin urmare, coaliție pentru ce? Pentru ce? Pentru biruri și noi biruri? Păi, dacă era la putere doar PSD, creșteau birurile, cum le-a crescut Ciolacu. Dacă era la putere AUR, creșteau birurile, după cum au votat anii trecuți în Parlament și după cum au scris în programul de guvernare. Dacă e mare coaliție, au crescut birurile. Indiferent ce, în România cresc birurile.
Și în acest climat de bătaie de joc continuă, de adâncire a exploatării cetățeanului simplu, noi vorbim despre știință? Despre democrație? Despre civilitate politică? Pe bune?!
(O să zică cineva că accentuez prea mult importanța birurilor, vorbesc doar despre asta. Nu vorbesc doar despre asta, însă taxele sunt prețul „contractului social”. Nimic nu definește mai clar arbitrariul, autoritarismul, feudalismul și primitivismul unui stat decât nivelul birurilor.)
***
Dacă guvernul renunță la naționalizarea Lukoil și impune, în schimb, vânzarea rapidă a acesteia, atunci înseamnă că ia cea mai bună decizie.
Nu are sens să implicăm bani publici în ceva ce poate fi gestionat fără bani publici. Nu are sens să creștem proprietatea statului, ci s-o micșorăm.
Apropo: această decizie ar trebui să servească drept exemplu celor care susțin că statul ar trebui să dețină sarea etc., că nu e bine să listăm pe bursă companiile de stat, bla-bla. Iată că nu e nevoie să dețină statul companii, fiindcă inclusiv în situații de criză (mă rog, imprevizibile) statul are suficiente pârghii pentru a acționa corect, promovând interesul public.
Am explicat într-un interviu consistent, la un moment dat: statul, ca STAT, prin definiție are puterea să facă orice, printr-o lege, peste noapte. Prin urmare, argumentul urgenței, al situațiilor neprevăzute sau al crizei nu susține ideea proprietății de stat; chiar dacă intervine o asemenea situație, statul o poate rezolva ad-hoc.
Deci, nu trebuie să fie proprietar din principiu, ab initio, by default. Prin urmare, nu există argument împotriva listării pe bursă a Salrom, a băncilor și a altor companii de stat.
