Privesc cu duioșie la trumpiștii de România (niște conserve putiniste în mare măsură, dar nu toți), cum încearcă ei să găsească o explicație pro-Trump la decizia acestuia de a retrage trupe din coasta agresorului rus.
Trump va lăsa vulnerabilă această parte de Europă care a suferit mult de pe urma muscalilor, dar și de pe urma acelei trădări după momentul Yalta.
Adevărați ”lavrovi” de România, cu spinare de larve, îi auzi cum se contorsionează mental.
Ba că Trump nu ne mai iubește pentru că-l criticăm și-l punem acolo unde-i este locul (un biet politruc, agresor sexual dovedit în instanță, senil și iubitor de ruși, mai ales dacă sunt oligarhi suficient).
Ba că-i înjurăm pe americani când îl luăm la criticat pe Roșcovan.
Ba că noi am făcut erori grave și nu trebuia să-l blocăm pe călingeorgescu și turudoiânapoi.
Ba că nu suntem suficient de abili în a-i cădea cu tronc lui Trump, ba că trimitem incompetenți la discuții, ba că nu trimitem, ba că nu avem bască, ba că avem bască.
Cei mai mulți dintre ei propovăduiesc însă mesaje anti-americane și se bucură că o bază americană dispare de pe hartă și de pe radarul rușilor din Crimeea.
Realitatea este foarte simplă: Trump nu vrea să-i supere pe ruși. Mimează și disimulează cât poate de mult grija lui pentru partea civilizată a lumii, pentru apărarea valorilor democratice, a statului de drept, a drepturilor fundamentale. El nu are decât o singură grijă: lui, personal, ce îi iese din afacere?! Atenție, lui personal, nu americanului pe care-l prostește că-i dă un loc în față la spectacolul pe care-l face!
Fentele lui devin însă tot mai evidente și tot mai greu de explicat sau de ascuns sub preș. Până și republicanii care l-au adus în față încep să se sature de schemele astea rudimentare, de amator. Republicani pentru care se apropie curând un vot important, de mijloc de etapă.
Realitatea este și mai simplă: dacă pleacă americanii, vom fi și mai suverani în fața lui Putin. Va fi vai și amar de el!
Acum, că pleacă americanii, rușii simt asta. Și ne vor testa și mai mult suveranitatea noastră…
***
Conservatorismul înseamnă și altceva, nu doar frică de Dumnezeu. Apropierea de Dumnezeu ar trebui să te conducă spre un adevăr important: nu poți fi fericit decât dacă ești liber.
Conservatorii nu pot să iubească simultan pe Dumnezeu și să lase deoparte libertatea individuală. Nu pot să aduleze regimuri totalitare în paralel cu smerenia și ascultarea de Dumnezeu. Ce vreau să spun este că, atunci când te declari conservator pe parte politică, automat ar trebui să ai de ambele în tolbă: Dumnezeu și libertatea. Nu doar una dintre ele, nu doar jumătăți de măsură din ambele. Și nicidecum libertatea de a linge în dos niște tirani sau niște agresori.
Acel conservator care proslăvește numele Domnului, dar propovăduiește valori comunistoide (naționalizare, confiscare, judecarea și pedepsirea celor care uneltesc, control, suprimarea drepturilor fundamentale, colectivismul, lupta de clasă, confiscarea cât mai progresivă a bunăstării unora etc.) nu este un conservator adevărat. Este un politruc fariseu și prefăcut care a agățat de gât Crucea, peste cămașa cu secera și ciocanul, a apucat revoluționar din mers o icoană, a învățat pe nemestecate câteva pilde ușor de ținut minte și a început să smintească oamenii. Întru beneficiul personal, nicidecum întru mântuirea și salvarea celor săraci cu duhul.
Oricât de mult s-ar screme unii de pe la noi, socialismul și conservatorismul nu au cum să facă vreodată casă bună. Sunt complet pe contrasens.
Este un lup îmbrăcat în oaie.
Conservă adică…
Un domn profesor dadea exemplul Australiei, care o cifra de schimb comercial de cateva ordine de marime mai mare decat Romania – aprox. 900 mld, dar care e luata la suturi sistematic de noul lider de la WH.
Ma intreb: conteaza cifra sau conteaza ce se schimba? Suna a conspiratie, trebuie evaluata cu prudenta aceasta ipoteza ce poate suci mintea, dar cerinta urgenta si strategica este doar una, pentru orice tara cu pretentii de putere, si aceea este de metale, pamanturi si materiale strategice. Nu le ai sau nu vrei sa le dai, esti un nimeni si suporti consecintele. Unii invadeaza ca sa puna mana pe ele. Comertul pare ca s-a redus doar la acest schimb. Poate ca Europa ar trebui sa-si faca propria retea de socializare, sa avem cativa moguli tech locali, simultan cu o aparare coordonata.