Cotidianul spaniol El Mundo relatează pe larg despre scena de la Ateneul Român, din ziua în care România a preluat oficial preşedinţia rotativă a Uniunii Europene, dar şi despre cealaltă scenă, din stradă, unde peste o mie de oameni au protestat pro-Europa şi anti-PSD&ALDE. Figura care i-a fascinat pe spanioli este cea lui Mihai Şora. În articolul cu titlul „România şi provocarea iliberală a Europei”, jurnaliştii de la celebrul cotidian cu acces la întreaga lume vorbitoare de limbă spaniolă fac radiografia noii ţări-problemă a Europei: România.
- Când joia trecută, puţin după orele 20.00, a început ceremonia la spectaculosul Ateneu Român, camerele televiziunilor şi ochii invitaţilor erau îndreptaţi spre scenă. Era un moment foarte tensionat, cu prezenţa aproape tuturor personalităţilor naţionale şi internaţionale, dar în mijlocul unei escaladări a confruntărilor din interiorul statului român. Cu doar câteva zile în urmă, preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, îşi exprima printr-un atac foarte dur neîncrederea sa faţă de capacitatea României de a prelua preşedinţia UE (pentru următorul semestru, al cărei debut oficial se sărbătorea în acea noapte.)
- Erau prezenţi în sală însuşi Juncker cu ai săi 27 de comisari europeni, preşedintele Parlamentului European, Antonio Tajani, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, în stare să susţină un larg discurs emoţionant într-o română perfectă. A vorbit făcând referiri literare, istorice şi personale, reuşind să ridice în picioare auditoriul Ateneului şi, pentru moment, să dea uitării dezbinarea est-vest, distanţa dintre vechii şi noii membri.
- Fără îndoială însă, cel mai important lucru din acea zi, cel mai relevant, nu se întâmpla în sala Ateneului, printre înjunghierile şi reproşurile înalţilor funcţionari ai statului român, ci dincolo de pereţii edificiului.
- Imaginea care redă cel mai bine divizarea din România, proba cea mai arzătoare pe continent, era cea a filosofului Mihai Şora, în vârstă de 102 ani, fost ministru şi fost membru al Rezistenţei franceze, în Al Doilea Război Mondial.
- Şora, câştigător al premiului Cetăţeanul European al anului 2018, nu era invitat la ceremonie din cauza criticilor sale faţă de guvern. Iar în acea noapte friguroasă şi ningând, la o temperatură sub zero grade Celsius, el era capul protestului, sub sloganul „Vrem în Europa, nu în dictatură”.
- Acolo, sub statuia compozitorului George Enescu ale cărui piese au ajuns şi în orchestra Uniunii Europene, la puţini metri distanţă de înalţii oficiali europeni, cu privirea sa „severă”, a spus ceea ce simţeau milioane de români: „Ce ruşine!”
Ceea ce oferă Bucureștiul nu poate fi mai îngrijorător pentru UE. Devierea guvernului de la valorile europene este îngrijorătoare. Juncker a spus-o direct, într-un ziar german, afirmând că are îndoieli privind succesul preşedinţiei UE în mandatul României. Și se pare că are dreptate.- România este în mare măsură proeuropeană și pare pregătită din punct de vedere tehnic, iar în această săptămână a încercat să arate asta unui grup de corespondenți europeni invitați să cunoască prioritățile și abordările puterii de la Bucureşti. Dar provocarea este în alt plan, la nivel politic.
- Criza președinției UE rezumă în mare măsură pe cea a Uniunii în sine, în timp ce forțele pro-europene și populiștii se ciocnesc zilnic. În România, dovada acestei confruntări este disputa Președinte-Prim Ministru. Acesta din urmă, dirijat din umbră de Liviu Dragnea, liderul Partidului Social Democrat (SPD), acuzat și condamnat, care a eliminat 70 de miniștri și trei șefi de guvern în ultimii doi ani. Mai e pe masă o lege controversată privind amnistia. Plus amenințări la adresa independenței judiciare, referendum asupra căsătoriei între persoane de același sex. Și demonstrații pe străzi.
- Rămâne de văzut dacă, de acum încolo, țara va rezista și de ce parte se va decanta ce este în joc acolo, ce este în joc în UE. Libertățile, statul de drept și democrația liberală. În 2007, când România și-a sărbătorit intrarea în UE, nimeni nu s-a îndoit de acest drum. Astăzi, este atât de periculos să considerăm această direcţie ireversibilă, după cum nu e nici normal să spui că totul e pierdut înainte de a lupta până la capăt pentru victoria Europei în România.
