O nedumerire frecventă a oamenilor, care se minunează că nu s-au infectat deși soțul, soția sau copiii cu care trăiesc în aceeași casă au făcut Covid, are o explicație științifică destul de simplă: reacția la virus depinde de ADN-ul fiecăruia dintre noi.
Răspunsul organismului uman la acest nou agent patogen este unul foarte diversificat, exact așa cum se întâmplă în privința tuturor bolilor. Este cunoscut că în cazul altei boli virale extrem de grave, variola, încă din antichitate, unii oameni mureau, alții reușeau să se vindece, iar alții nu se îmbolnăveau (aparent). În realitate, aceștia din urmă erau ceea ce, în pandemia de coronavirus, a devenit cunoscut sub numele de “asimptomatici”.
Într-un dialog cu Ziare.com, doctorița Beatrice Mahler, manager la Spitalul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta”, din București, a explicat ce se întâmplă când avem în casă membri ai aceleiași familii – unii bolnavi de Covid, alții sănătoși și negativi la test.
“Studiile arată că, la anumite persoane, macrofagele au capacitatea de a capta virusul care ajunge în plămâni și îl neutralizează. Dar nu știm ce structură genetică permite acest tip de răspuns extrem de eficient”
Beatrice Mahler spune că situația nu este nici miraculoasă, nici de natură să ne trezească suspiciuni (destui conspiraționiști folosesc acest fenomen ca să susțină că totul e o invenție a Ocultei Mondiale): “Sunt două situații care pot fi luate în discuție. Prima este cea în care imunitatea celorlalți membri ai familiei este foarte bună și reușește să distrugă coronavirusul în momentul în care acesta intră în corp. Sunt studii efectuate în acest moment care precizează că, la anumite persoane macrofagele (n.r. – leucocite fagocitare) au capacitatea de a capta virusul SARS-CoV-2 care ajunge în plămâni și îl neutralizează. Însă nu știm care este tipul de persoane și ce structură genetică care permite acest tip de răspuns extrem de eficient au acestea“.
În unele cazuri, explică medicul, se infectează toată familia, până la urmă, dar unii dintre membrii ei nu știu acest lucru pentru că se pozitivează mult mai târziu și rămân asimptomatici. Concret, o persoană se îmbolnăvește, partenerul se testează imediat sau la câteva zile distanță și iese negativ. Dar, în realitate, el are virusul, care se activează după o perioadă mai lungă de incubație. Partenerul care n-are simptome are rezultatul negativ al testului făcut imediat și crede că a scăpat, dar în realitate el face boala, dar într-o formă foarte ușoară și rămâne asimptomatic.
„Avem persoane care se pozitivează la 24 de ore după contact și persoane care se pozitivează la 21 de zile. Media e însă de 5-6 zile”
Până la urmă, virusul “caută” persoanele cele mai vulnerabile din comunitate, unde se și manifestă. Tocmai de aceea trebuie ca toată lumea să fie precaută, pentru că nu se știe cine scapă de boală și cine nu.
Iată cum descrie Beatrice Mahler fenomenul destul de des întâlnit: „Am avut un caz în care toată familia s-a îmbolnăvit, iar unul dintre membrii acesteia nu s-a îmbolnăvit. El a devenit însă pozitiv, dar asimptomatic, mult mai târziu, peste cele 14 zile. S-a testat întâmplător, pentru situație de contact, în perioada în care se făceau testările la contacții persoanelor pozitive, dar dintr-o altă sursă. A avut contact cu o altă persoană la o săptămână după ce a făcut primul test, iar de această dată a ieșit pozitiv. Oamenii se relaxează când văd că au avut cazuri în famlie și nu s-au îmbolnăvit. Este posibil să fie o incubație de lungă durată, pentru că, pentru o parte din pacienți, perioada de incubație, tocmai pentru că răspunsul autoimun este bun, poate să fie mai lungă, de 14 zile, nu de 5-6 zile. Media este de 5-6 zile, însă avem persoane care se pozitivează la 24 de ore după contact și avem cazuri de persoane care se pozitivează și după 21 de zile! Cred că persoanele care au o imunitate foarte bună pot să se pozitiveze târziu. Din acest motiv, având în vedere transmiterea comunitară, trebuie să purtăm mască tot timpul, să ne protejăm, până vom avea un vaccin care să ne ajute“.
“Diagnosticul genetic, în viitor, va face parte din tabloul de indicație profilactică. Ce tipuri de vaccinuri trebuie să facem, ce tipuri de tratamente”
În opinia managerului de la Spitalul “Marius Nasta”, mai există și o a treia posibilitate: “ Și ar mai putea fi și situația persoanelor care au o imunitate foarte bună. Dacă concentrația de la nivelul rinofaringelui, locul de unde se recoltează proba, este foarte mică, testul poate să fie negativ. Dar acest lucru nu înseamnă că infecția nu există în organism“.
Viitorul aparține tot științei, până la urmă, crede Beatrice Mahler. Determinarea predispoziției de a face o formă gravă de boală va fi posibilă prin analiza ADN: „Eu înclin să cred că diagnosticul genetic, în viitor, va face parte din tabloul de indicație profilactică. Ce tipuri de vaccinuri trebuie să facem, ce tipuri de tratamente trebuie să facem fiecare dintre noi pentru a preveni boli genetice, boli care se pot regăsi în structura noastră genetică“.
