În aceste zile, numele lui Cristian Chivu este pe buzele multor români, atât în țara lui de baștină, dar mai ales în Italia. Fie că e vorba de performanțele sale ca antrenor la Inter Milano, echipa care conduce detașat în Serie A și unde tocmai i s-a propus prelungirea contractului, fie că, iată, grație meritelor sale, a fost ales drept unul dintre purtătorii flăcării olimpice pe străzile din Milano.
Putini știu însă că San Siro, numele celebrului stadion pe care ”ner-azzurrii” își dispută meciurile de pe teren propriu, a fost în mintea lui Cristi Chivu cu mult înainte ca el să ajungă să joace la Inter (cu care a câștigat numeroase trofee, între care și Liga Campionilor, în 2010, cu Jose Mourinho antrenor) ori să antreneze echipa marelui club din Milano.
Se întâmpla în vara anului 1997, când, la nici 17 ani, tânărul Cristian Chivu era legitimat și juca primele minute la CSM Reșița, echipa din orașul său natal. Ce-i drept, la început a evoluat puțin, deși tatăl lui era antrenor secund la echipa de pe malurile râului Bârzava.
A debutat cu puține minute pe teren, din postura de rezervă, pe postul de fundaș stânga. Post pe care evolua cu rezultate excelente un jucător despre care s-a vorbit mult la vremea aceea, atât pentru performanțele sale de pe teren – unde, fiind posesorul unui șut necruțător, reușise multe goluri pentru echipa bănățeană –, cât și prin exotismul prenumelui: Sansiro. Chiar așa. Un nume aparte, mai ales pentru România, dar pe care, așa cum recunoștea chiar jucătorul într-un interviu, i-l dăduse tatăl său ca omagiu pentru stadionul pe care evolua echipa lui favorită de peste granițe.
Întrucât Vasile Sansiro Ciocoi ajunsese liderul echipei, era greu pentru un antrenor, fie el si Ioan Sdrobiș, să-l scoată din echipă în detrimentul tânărului Cristian Chivu, care tocmai împlinise 17 ani. În cele din urmă, apetitul ofensiv al lui Ciocoi, dar și dorința antrenorului de a-i avea pe amândoi pe teren ori comentariile și sugestiile presei sportive, au avut ca rezultat împingerea lui Sansiro în linia mediană, la pachet cu titularizarea lui Cristian Chivu în cea defensivă.
Cei doi au făcut echipă bună până la sfârșitul sezonului 1997-’98. În care, grație și colaborării excelente dintre cei doi, CSM Reșița, echipă nou-promovată în prima ligă, termina pe un remarcabil loc 7. La finalui acelui sezon, ca urmare a celor deja demonstate pe teren, Cristian Chivu se despărțea de Sansiro, colegul său, dar și de CSM Reșița. Se transfera la Universitatea Craiova, unde nu va zăbovi decât un an, plecând apoi spre Ajax Amsterdam.
Așa începea periplul european al unuia dintre cei mai galonați fotbaliști români, traseu început și continuat, acum, după aproape 30 de ani, sub influența aceluiași nume: San Siro. Sau, în variantă mioritică, Sansiro.
