Hai să vorbim despre finanțarea partidelor politice, că văd că până și jurnaliști cu vechi state se lasă duși de valul populismului și/sau al partizanatului politic.
În primul rând, trebuie să fim de acord că e obligatoriu ca partidele politice să fie finanțate de la buget, atâta vreme cât prestează un serviciu public; partidele sunt instrumentul democrației, cel prin care cetățenii își exprimă opțiunea politică și participă la viața democratică.
De asemenea, este importantă reglementarea finanțării campaniei electorale pentru candidații independenți, care nu sunt susținuți de partide.
Legal, candidații independenți își deschid un cont AEP, unde primesc donații pe care le folosesc în campanie, iar dacă obțin peste 3%, sumele le sunt înapoiate de la buget. Această măsură se referă la transparența campaniilor electorale, dar și a donatorilor.
Cât de important este acest aspect am văzut cu ocazia fenomenului Georgescu și cred că nimeni nu dorește să se repete.
Legea nr. 334/2006 reglementează finanțarea partidelor și a campaniilor electorale.
Până în 2018, partidele aveau alocate în jur de un milion – două de euro.
În 2018, epoca Dragnea, prim-ministru Viorica Dăncilă, cu majoritate parlamentara PSD, s-a aprobat în Parlament ca partidele politice să primească 0,04% din PIB.
De la 3 milioane de euro, cât primiseră până atunci TOATE partidele, suma a crescut brusc la 37 de milioane de euro.
Tot PSD l-a numit pe Toni Greblă șef la Autoritatea Electorală Permanentă (AEP).
Începand din 2020, AEP a solicitat din ce în ce mai multe fonduri suplimentare în timpul rectificărilor bugetare anuale, care au loc de obicei în august și decembrie, deși partidele nu ceruseră fonduri suplimentare și nu cheltuiau mai mult de 50-60% din subvenții.
Criteriile prin care AEP a cerut multiple suplimentări sunt neclare, procedurile de elaborare și solicitare a bugetului sunt obscure și sunt aprobate fără nicio explicație, fără transparență și fără să fie accesibile publicului.
Pe scurt, AEP s-a transformat în jucător electoral, când treaba sa era să fie o instituție care supraveghează neutru procesul electoral și a trebuit să fie dată în judecată ca să ofere informații publice.
În mod normal, dacă subvenția nu e cheltuită, la sfârșitul anului ar trebui returnată statului. Asta nu se întâmplă însă, iar partidele își cumulează subvențiile pentru a le folosi în campania electorală. Expert Forum (EFOR) și Septimius Pârvu, cei care se ocupă de ani de zile de procesul electoral în Romania, au un raport detaliat despre evoluția finanțării partidelor politice în Romania.
Măsurile care pot fi luate – atât pentru limitarea plafonului de finanțare, cât și pentru transparentizarea procesului:
Și pentru informarea tuturor, trebuie să știți că Bolojan nu poate da o OUG să taie subvențiile. Legile electorale sunt legi organice, pot fi aprobate doar în Parlament, cu vot de două treimi, ceea ce nu ar trebui să fie atât de dificil, având în vedere că există majoritate pentru guvern, iar AUR strigă pe toate gardurile că trebuie redusă subvenția, deși au folosit și „suveraniștii” toți banii primiți.
