Un tânăr român își varsă frustrarea pe un livrator străin de la Bolt. Îl lovește cu un pumn în gură și-l insultă cu un “du-te în țara ta, invadatorule!”.
Când realizează că Poliția îl urmărește, brusc devine mic și neputincios: strigă “scuze, frate!” și “vreau s-o sun pe mama!”.
Acest individ nu știe ce înseamnă munca. Nu contează ce fel de muncă – orice muncă este cinstită, pentru că înseamnă pâine pe masă. Nu știe ce înseamnă să muncești printre străini, așa cum o fac cei peste 5 milioane de români plecați prin toată Europa. Nu știe nici ce înseamnă să fii srilankez, nepalez sau bengalez, venit în România pentru a-ți ajuta familia de acasă.
El nu înțelege respectul, legea și demnitatea muncii. A învățat “lecția” de pe internet, de pe paginile altor indivizi care seamănă ură. Diferența e că aceia poartă costum, se numesc politicieni și chiar au ajuns parlamentari, prin votul celor care cred că violența și ura fac țara “mai puternică”.
Adevărata problemă a noastră, a tuturor, este că astfel de indivizi sunt tot mai mulți și primesc tot mai multă putere.
Iar problema statului român este că închide ochii la aceste provocări, la instigarea la ură și la violență – de orice fel ar fi ea.
Cine poate garanta că n-a fost o provocare USR-istă pentru a compromite ideea de suveranism?
Trebuie să avem o abordare echilibrată, să condamnăm derapajele acestui iresponsabil Dan Tănasă si să avem o strategie de încurajare a întoarcerii acasă a românilor plecați in străinătate.
Dar pentru toate astea trebuie CONDUCATORI pe care România nu îi are.