Reputatul grafician Radu Oltean despre dezastrul de la Romfilatelia: „Popi și icoane cât cuprinde! Pupat în fund personalități controversate! Mitologie istorică comunistă. Șefa instituției e apropiată PSD-ului și Sistemului reprezentat de această grupare la limita grotescului”

Cunoscutul grafician Radu Oltean, autorul unor volume cu ilustrație documentară pe subiecte istorice foarte apreciate, descrie dezastrul patronat politic de la Romfilatelia, instituție pe vremuri prestigioasă a statului român, azi prăbușită complet. Graficianul, care a realizat cândva pentru Romfilatelia grafica unor valoroase emisiuni de timbre, relatează cum directoarea înfiptă de PSD în funcție a distrus compania, care azi fură ilustrații de pe internet și scoate timbre cu puternică mitologie național-ceaușistă, mai rău chiar ca pe vremea lui Ceaușescu.

Situația descrisă de Radu Oltean seamănă cu o poveste de groază și nu reprezintă altceva decât scenariul repetat la nesfârșit, după Revoluție, în statul român nereformat, unde vechii securiști și activiști de partid, reciclați în politicieni și oameni de afaceri, au făcut prăpăd.
Romfilatelia era pe vremuri, așa cum spune și Radu Oltean, o instituție absolut redutabilă, ale cărei emisiuni de timbre erau remarcabile și reprezentau un mijloc de a contribui la imaginea pozitivă a României la nivel mondial, deoarece colecționarii din întreaga lume caută colecții de timbre și țările se întrec în a realiza emisiuni cât mai deosebite și frumoase.

Între timp, după 2000, PSD a pus-o – relatează Radu Oltean – directoare pe o anumită Cristina Popescu, o combinație între Elena Ceaușescu, Olguța Vasilescu și Diana Șoșoacă, după cum spune graficianul. Apropiată de Sistem, aceasta a pus la pământ, pur și simplu, Romfilatelia. „A reușit cât am lucrat eu acolo să îi facă pe cei mai competenți angajați să fugă unde văd cu ochii. (…) Temele propuse insistent de dna Popescu spre a fi ilustrate pe timbrele românești țin puternic de populismul naționalist autohton, într-un mod aproape mai ideologizat decât pe vremea comunismului. Dacă George Simion, Ion Coja și Dan Puric și-ar da mâna să propună teme de emisiuni filatelice, ar ieși aproape la fel cu cele propuse de dna Popescu. Extrem de multă religie! Popi și icoane cât cuprinde! Pupat în fund personalități controversate! Nostalgie comunistă și naționalism. Mitologie istorică comunistă. Doamna e apropiată PSD-ului și Sistemului reprezentat de această grupare, la limita grotescului“, spune artistul.

Radu Oltean a absolvit Academia de Arte din București, Secția grafică, a colaborat cu Neagu Djuvara și e pasionat de ilustrația documentară. Ultimele sale volume sunt absolut remarcabile: „Geții lui Burebista și lumea lor“ și „Din vremea lui Tudor“.

Mai jos, dezastrul de la Romfilatelia descris de Radu Oltean.

„Șefa Romfilatelia, de mai bine de 20 ani, e doamna Cristina Popescu, o persoană dură și extrem de autoritară, lipsită de orice gust artistic. A reușit să îi facă pe cei mai competenți angajați să fugă unde văd cu ochii. Un alter ego al Elenei Ceaușescu sau al Olguțăi de la Craiova, conectată solid la structurile Puterii. Are ceva și din Șoșoacă. «Gurile rele» spun că era ofițer de Secu apropiată lui Dan Voiculescu“

„Pentru cine nu știe, Romfilatelia este instituția care realizează timbre și efecte poștale. Încă din secolul 19 (când în vremea lui Cuza au fost emise primele timbre), treaba a fost luată foarte în serios. Timbrele, ca înlocuitori de bani pentru trimiterile poștale, au ajuns să aibă cu timpul atât valoarea nominală (cea scrisă pe ele) cât și valoarea de piață, dată de colecționari, care deseori crește cu timpul, în funcție de diverși factori. De aceea Fabrica de timbre ca și ulterior Romfilatelia au avut un regim special, asemănător cu al Monetăriei. În toată această perioadă, până recent, realizarea graficii de timbre a fost o treabă de care s-au ocupat cei mai buni profesioniști. Cei mai buni artiști!

Fiindcă toate țările au considerat că timbrele sunt adevărați ambasadori ai țărilor emitente. Ele circulă în toată lumea. Atât lipite pe plicurile poștale, dar mai ales cerute prin comandă de colecționari. Mai ales acum, când trimiterile poștale care se folosesc de timbre au scăzut semnificativ (cine mai trimite scrisori?). De aceea, fiecare țară a încercat să își creeze timbre cât mai interesante ca subiect, dar mai ales ca grafică. Multe timbre sunt mici capodopere de artă a ilustrației, a graficii și a designului și sunt mândria țărilor care le-au emis. Și mândria colecționarilor.

În prima jumătate a anilor 2000 am realizat pentru Romfilatelia grafica câtorva emisiuni de timbre cu animale sau monumente istorice. Romfilatelia trimitea temele emisiunilor pe anul viitor, cei interesați realizau o machetă a unei serii, iar o comisie accepta sau nu proiectul propus.

Am renunțat să mai colaborez cu Romfilatelia fiindcă pe an ce trecea plăteau din ce în ce mai prost. Nu că ar fi plătit prea mult vreodată. Cred că cel mai mult a fost 100 euro/timbru. Dar onorariul nu era bătut în cuie. El se negocia, de obicei în defavoarea artistului. Iar pretențiile erau mari.

Eu sunt fericit că am lăsat în urma mea niște emisiuni filatelice de excepție, de care sunt mândru. Primind felicitări pentru ele de la colecționari și artiști din străinătate. Și asta nu mi-o poate lua nimeni.

Numele tuturor membrilor comisiei nu îl cunosc, dar majoritatea sunt oameni de cultură, istorici, critici de artă, însă oameni în vârstă, mai mult sau mai puțin apropiați Puterii. Fără însă să fie și creatori. Nu știu dacă e vreunul artist.

Șefa Romfilatelia, de mai bine de 20 ani, e doamna Cristina Popescu, o persoană dură și extrem de autoritară, lipsită de orice gust artistic. A reușit cât am lucrat eu acolo să îi facă pe cei mai competenți angajați să fugă unde văd cu ochii. Un alter ego al Elenei Ceaușescu sau al Olguțăi de la Craiova, chiar mai războinică, conectată solid la structurile Puterii. Are ceva și din Șoșoacă, dacă mă gândesc bine, dar mai vicleană și alunecoasă. „Gurile rele“ spun că era ofițer de Secu apropiată lui Dan Voiculescu.

Temele propuse insistent de dna Popescu spre a fi ilustrate pe timbrele românești țin puternic de populismul naționalist autohton, într-un mod aproape mai ideologizat decât pe vremea comunismului.

Dacă George Simion, Ion Coja și Dan Puric și-ar da mâna să propună teme de emisiuni filatelice, ar ieși aproape la fel cu cele propuse de dna Popescu. Extrem de multă religie! Popi și icoane cât cuprinde! Pupat în fund personalități controversate! Nostalgie comunistă și naționalism. Mitologie istorică comunistă. Dna e apropiată PSD-ului și Sistemului reprezentat de această grupare, la limita grotescului.

În ultimii ani grafica timbrelor românești (nu uitați-adevărați ambasadori ai culturii românești) a decăzut îngrozitor! E mai slabă ca niciodată! Nu mai sunt realizate de artiști, graficieni, ilustratori. Nici măcar grafică digitală. Emisiunile filatelice românești sunt aproape 100% fotografii! Aproape niciodată realizate special. Dacă sunt animale, faună, floră, sunt furate de pe net și prelucrate un pic digital în Photoshop să nu fie recunoscute ușor (flip, filtre, schimbat culorile). Dacă sunt personalități din trecut, la fel. Poze prelucrate. Dacă sunt monumente, poze. Niciodată realizate în mod special, ci ce se găsește. Dacă se poate, din nou, furate de pe net. Aproape nici o emisiune de timbre din ultimii ani nu mai are autor, fiindcă nu mai sunt făcute de artiști ci de angajații Romfilatelia. Sclavi fără talent pe moșia dnei Popescu.

Acum, Romfilatelia a scos cea mai penibilă emisiun: ZÂNE… Zâna florilor, zâna primăverii etc… Cred că e prima emisiune din lume cu „grafică” generată AI. Mi se pare atât de jignitor și umilitor pentru spiritul și tradiția timbrelor, încât nu am cuvinte. Cea mai jos treaptă a kitschului și prostului gust. Să generezi ilustrații AI și să le editezi ca imagini ale Postei Române și ale României (în fond). Nu mai zic că mi se pare și imoral să publici pe timbre ilustrații generate de un robot. Creat de americani! Măcar dacă erau generate de ”Ion”. Oare patrioata Popescu nu e deranjată?

Să folosești AI pentru a genera imagini pentru timbrele României este o rușine nesfârșită! Nu mai zic că și subiectul e grotesc, de data asta până dincolo de limita kitschului. Sunt curios dacă știe cineva cine au fost membrii Comisiei și dacă această emisiune a trecut prin acest filtru. Dacă a fost, rușine și Comisiei!

Din păcate s-ar putea ca „prostimii” să îi placă. Deși, la realizarea timbrelor nu s-a luat niciodată în calcul „să placă prostimii”. Ei, acum se ia.

Și încă ceva. Zânele alea au ceva foarte slav. Mă gândesc dacă nu e o “trimitere” discretă către simpatiile doamnei. Și nu mă refer la Ucraina.“