În zorii zilei de 24 februarie 2022, în urmă cu exact 3 ani, Rusia declanșa invazia totală a Ucrainei. Pornea cel mai violent conflict militar cunoscut de Europa după Al Doilea Război Mondial, conflict care continuă până astăzi cu o intensitate teribilă, deși inițial, în planurile de la Kremlin, totul trebuia să se încheie în 3 zile. În ciuda încercărilor făcute de propaganda rusă și, mai nou, de Trump, povestea e prea recentă ca să poată fi rescrisă din simplul motiv că oamenii își amintesc.
Atacul începe cu câteva ore înaintea zorilor. După luni de amenințări și pregătiri intense, peste 200.000 de militari, elita armate ruse înarmată până în dinți și susținută de 3.000 de tancuri, trece granițele Ucrainei în ceea ce pare un plan oarecum similar cu cel al Germaniei naziste în atacul lansat asupra Poloniei din septembrie 1939.
Dictatorul rus Vladimir Putin invocă, drept pretext, presupusul genocid al minorității ruse în Ucraina, tot așa cum Hitler invocase un imaginar genocid al minorității germane din Polonia. La fel ca armata germană în 1939, rușii învăluie Ucraina din trei direcții. Germanii atacaseră din Nord, Sud și Vest, rușii atacă din Nord, Sud și Est.
Atacul terestru este precedat de un intens bombardament pe care rușii îl execută cu rachete asupra punctelor de comandă și control și asupra bazelor aeriene ucrainene.
O invazie transmisă live de sute de mii de oameni care filmează evenimentele cu telefoanele mobile și le postează pe rețelele de socializare
Invazia înmărmurește întreaga lume. Camerele video de supraveghere de la punctele vamale și de la diverse magazine ale localităților de frontieră surprind coloane nesfârșite de blindate care pătrund în Ucraina. Este un război absolut neobișnuit, o premieră pentru omenire: rețelele de socializare se umplu instantaneu cu zeci și sute de mii de videoclipuri filmate de locuitori ori de soldați care au montate pe căști camere video.
Totul se desfășoară în direct, sub privirile a miliarde de oameni. Este efectiv exclusă orice surpriză strategică ori tactică. Nimeni nu poate mișca fără ca informațiile să se reverse instantaneu Telegram, X, Facebook ori TikTok.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski îi trezește pe președintele american Joe Biden, președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Olaf Scholz și premierul britanic Boris Johnson. „A început“, le spune el, în timp ce aceștia privesc șocați imaginile.
Erorile lui Putin
Putin, prost informat de GRU și FSB, este convins că Ucraina va fi ocupată cu o opoziție minimă. Acesta este și motivul pentru care ignoră toate avertismentele SUA și ale aliaților occidentali să renunțe la planul său de invazie. Tot din această cauză atacul este început cu doar 200-250.000 de militari, o forță total insuficientă pentru a ocupa o țară atât de mare.
Dar Putin nu e în totalitate de condamnat. De fapt, foarte puține persoane din întreaga lume cred, la ora atacului, în șansele Ucrainei de a supraviețui atacului lansat de „a doua cea mai mare armată a lumii“.
Părerea aproape unanimă e că Ucraina se va prăbuși imediat. Punctul de referință este prima invazie rusească, din februarie-martie 2014, atunci când celebrii „omuleți verzi“ ai lui Putin ocupă fără opoziție Crimeea și o parte din Donbass.
Planul rușilor – o adaptare după alte două invazii: Cehoslovacia 1968 și Afganistan 1979. Surpriza care le scapă: de data asta întâmpină rezistență
Planul rușilor este copiat după alte două operațiuni celebre executate pe timpul Uniunii Sovietice: invazia Cehoslovaciei din 1968 și invazia Afganistanului din 1979.
Strategia este îndrăzneață și simplă în același timp: capitala Kiev trebuie capturată printr-o lovitură fulgerătoare cu desant aerian, liderii Ucrainei trebuie uciși ori capturați, iar în locul lor urmează să fie pusă o conducere-marionetă a Moscovei. Astfel, țara atacată urmează să fie decapitată încă din primele ore. Rușii mizează pe această lovitură inițială ca să arunce forțele ucrainene în debandadă.
Totul trebuie să se încheie în 3 zile, calculează Putin și generalii săi. Din același motiv, forțele de invazie n-au rezerve foarte mari de muniție, carburanți, hrană și medicamente.
Numai că lucrurile merg prost pentru invadatori. Spre surpriza tuturor, ucrainenii ripostează. Capturarea aeroportului Hostomel, de lângă capitala Kiev, eșuează în prima zi. Parașutiștii ruși debarcați pe pistă sunt uciși ori împrăștiați de ucrainenii care apără aeroportul, iar elicopterele de atac venite în zbor la rasul solului sunt doborâte de trupele Gărzii Naționale. Trupele speciale rusești ascunse în Kiev nu reușesc nici să-l ucidă pe Zelenski, nici să captureze principalele instituții – Palatul Prezidențial, Parlamentul, Guvernul, Ministerul Apărării etc.
Rușii ratează toate țintele esențiale pentru succesul invaziei: parașutiștii nu reușesc să ocupe aeroportul Hostomel, iar comandourile strecurate în Kiev nu izbutesc să-l asasineze pe Zelenski
Odată consumat elementul-surpriză, ucrainenii – care inițial deplasaseră forțele Armatei regulate către est, unde se așteptau la un atac masiv în Donbass – reușesc să-și aducă înapoi unitățile. Pentru aeroportul Hostomel se dă o bătălie feroce, însă ucrainenii apucă să dinamiteze pistele și să le facă inutilizabile. Planul rușilor de a-l captura și de a începe un pod aerian care să aducă forțe masive în Kiev eșuează.
Pe străzile capitalei ucrainene au loc lupte incredibile în 24 februarie și zilele următoare. Locuitorii filmează de la ferestre confruntările dintre trupele ucrainene și unitățile de elită rusești, care au misiunea să-l asasineze pe Zelenski.
Însă comandourile rusești pătrunse în oraș pe ascuns înainte de începerea invaziei sunt acum rămase fără sprijinul preconizat al parașutiștilor și al desantului aerian, care era calculat să sosească de pe aeroport după ocuparea acestuia. Forțele speciale rusești sunt prea puține numeric ca să susțină atacul timp îndelungat. Aceste forțe de elită vor fi, la rândul lor, ucise sau dispersate în cele din urmă.
Nici înaintarea diviziilor mecanizate rusești dinspre graniță către interiorul Ucrainei nu merge bine. Apărătorii se dovedesc numeroși și foarte motivați. Îi inspiră chiar președintele lor, Zelenski. Când americanii, convinși că Ucraina va fi ocupată, îi propun să-l extragă din Kiev și să-l ducă la adăpost în Occident, Zelenski le răspunde: „Am nevoie de muniție, nu de un taxi!”.
Un tigru de carton: marea armată a lui Putin se blochează în fața unui inamic hotărât. Ucrainenii distrug coloanele blindate ale invadatorilor
În foarte scurt timp, lumea întreagă descoperă că marea armată a lui Putin, în care acesta pompase zeci de miliarde de dolari pentru modernizare, este doar o cacealma. Soldații ruși – elita armatei active a Rusiei – au fost trimiși în Ucraina fără să fie avertizați că s-ar putea să întâmpine opoziție. Li s-a spus să-și ia uniformele de paradă, pentru că ofensiva va fi mai degrabă o plimbare.
Corupția roade adânc armata rusă. Soldații înfometați au vândut combustibilul, în săptămânile premergătoare atacului, pentru a face rost de mâncare și băutură. Pneurile camioanelor sunt vechi și inadecvate unui război de iarnă. Echipamentele sunt foarte departe de reclama care li se face.
Pământul nu este complet înghețat, astfel că invadatorii depind de rețeaua rară a drumurilor asfaltate. Din pădurile de pe margini ori în localitățile pe care aceste șosele le străbat, ucrainenii organizează ambuscade. Coloane întregi de tancuri sunt pulverizate.
Pentru prima oară în istorie apar dronele pe câmpul de luptă. Cei care le folosesc sunt ucrainenii. Aceștia ridică în aer drone ieftine, cumpărate din magazine online, cu care supraveghează mișcările inamicilor. Ulterior, întregul conflict se va transforma, de fapt, într-un război al dronelor.
De fapt, se poate spune că Putin pierde, efectiv, războiul în primele zile. Dezorganizați, prea puțini, ratându-și toate obiectivele majore, rușii sunt opriți la periferiile Kievului și ale Harkovului. Ei ocupă inițial, în sud, orașul Herson, dar ulterior îl vor pierde. Astfel, ei nu reușesc să ocupe niciunul din marile orașe ale Ucrainei.
Este, de fapt, începutul unui război de proporții nemaivăzute în lume în ultimii 50 de ani. Ceea ce fusese calculat de Putin și ofițerii săi ca o „operațiune militară specială“ de 3 zile pentru cucerirea celei mai importante țări ex-sovietice se transformă într-o bătălie crâncenă care continuă și azi, la 3 ani distanță.
Kremlinul se dovedește mai eficient în războiul propagandei decât în cel militar. În timp ce armata lui Putin sângerează blocată la periferiile Ucrainei, pe rețelele de socializare se știe că rușii câștigă
În acest moment, retrospectiv privind, se poate spune că, la fel ca și în alte domenii, Rusia a obținut succese mai mari în plan propagandistic decât militar. În timp ce aparatul său de propagandă reușește să-i convingă pe mulți, în Europa și America, de faptul că Ucraina pierde războiul, datele seci din teren arată altceva. Preconizata cădere a Ucrainei, anunțată insistent în acești trei ani și dată ca iminentă, întârzie să se producă.
După atâta timp de la atacul lansat prin surprindere și fără declarație de război, forțele lui Putin sunt în continuare blocate în estul Ucrainei. Au suferit înfrângeri grele în fața Kievului și a Harkovului, fiind nevoite să evacueze teritoriile ocupate în Nord și Nord-Est. Pierderile umane sunt înspăimântătoare, peste 700.000 de militari morți, răniți, luați prizonieri ori dispăruți. Cele materiale – de asemenea, e vorba de mii de tancuri, zeci de mii de alte blindate, o treime din flota Mării Negre (inclusiv nava-amiral Moskva). În același timp, războiul a ajuns pe teritoriul Rusiei, unde ucrainenii distrug masiv, cu dronele, infrastructura energetică de petrol și gaze.
În ciuda imenselor eforturi – Rusia a cheltuit peste 470 de miliarde de dolari de când a atacat Ucraina –, armata lui Putin ocupă azi doar 20% din teritoriul Ucrainei (din această suprafață, mai bine de jumătate fiind cotropită însă în 2014), iar pierderile umane și materiale sunt uriașe.
Mai mult decât atât, Rusia nu reușește, de 8 luni, să-și elibereze teritoriul ocupat de ucraineni în zona Kursk.
Fără succes pe front, Rusia reușește însă lovituri în culise. Iar cea mai mare dintre toate pare instalarea lui Trump la Casa Albă.
