Ridiculizând-o pe agramata Dăncilă, Cristina Țopescu e atacată de Marina Almășan printr-un text agramat!

19
2270
Cristina Țopescu și Marina Almășan

Când a ridiculizat incapacitatea Vioricăi Dăncilă de citi corect un text de pe o foaie de hârtie, Cristina Țopescu și-a asumat, probabil, atacurile inevitabile din partea susținătorilor premierului. Dar că o să geată otrăvită va veni de la fosta sa colegă Marina Almășan, la asta n-a gândit!

Fosta soție a PSD-istului Victor Socaciu a publicat, pe blogul său, un text jenant, în care apără ce nu poate fi apărat: analfabetismul cronic al premierului Dăncilă. Cu gândirea arondată la partidul lui Dragnea (aspect vizibil chiar din primul paragraf), Marina Almășan îi găsește calități extraordinare Vioricăi Dăncilă, dar nu-i vede defectele majore, devenite legendare.

Cristina Țopescu i-a răspuns pe Facebook, într-un stil elegant. Ea folosește o limbă română curată, spre deosebire de Marina Almășan, care scrie pur și simplu agramat! Realizatoarea de la TVR pur și simplu nu știe unde se pun virgulele, inventează spații acolo unde nu e cazul, în loc de „…” (trei puncte) folosește „..” (două puncte) și „….” (patru puncte)!!!

Pentru ca textul Marinei Almășan să fie publicabil, am operat zeci de corecturi. Această infirmitate gramaticală o face, probabil, să fie solidară cu agramata de la Palatul Victoria.

Textul Cristinei Țopescu

Fiecare cu opiniile și opțiunile ei, dragă Marina Almășan, nimic mai firesc!

Ca noi toți, dragă Marina, și tu, și eu avem simpatii și antipatii între noi. Nu discutăm aici cât îți sunt de simpatică sau nu, ne imaginăm că una-i una, alta-i alta și că tu ești o instanță obiectivă 100%. Așadar, pe puncte, în mod deliberat mai puțin elaborat, îți spun:

1. Ai delicatețea de a nu mai face vreo referire la tatăl meu, te rog! Ție ți-a fost coleg, mie mi-a fost tată. Mă bucur că l-ai respectat, dar îmi îngădui să știu mai mult despre cum gândea tatăl meu și ce principii avea. Unul dintre ele, de pildă, se referea la profesionalism.

2. Nu mai face referiri la părinți, fie că mai trăiesc sau nu! Oanei Roman îi replici foarte principial, încheind cu o referire la copiii cu părinți celebri. Nu e elegant, dragă Marina. În cazul meu, mai mult, mi-am pierdut tatăl de curând. E cel puțin nedelicat. Pe Oana o poți răni și pe ea. Nu e nici meritul și nici păcatul nostru că avem părinți celebri. Se întâmplă că, educați de ei, putem avea reacții care ție nu ți-s pe plac. E firesc, dragă Marina, să avem opinii diferite. Şi nici toți nu putem avea părinți celebri, nici asta nu trebuie să ne provoace vreo angoasă. Dimpotrivă, crede-mă!

3. Tu o admiri pe doamna Dăncilă. Perfect normal! Pe mine nu mă contrariază asta. Ştii, și asta am învățat de la tatăl meu, să nu mă intereseze cine pe cine admiră sau nu și să-mi văd de treaba mea! Că tu califici ca ironică postarea mea despre dânsa, iar e percepția ta și e OK. Eu încercam doar să atrag atenția că un premier nu poate vorbi așa și că are nevoie de ajutor. Politicienii, de ale căror fapte tu ai libertatea să fii mulțumită, au și rol de reprezentare. A țării, Marina! Noi, la televizor, mai putem avea bâlbe, când asta facem în fiecare zi mai multe ore, dar și noi suntem conștienți când greșim și nu suntem mândri de asta, dimpotrivă, încercăm să fim mai atenți. Reputație de bâlbâite nu avem niciuna și am mai și făcut câte ceva în televiziune amândouă, nu? Bâlbele, mai rare, preferabil, fac parte din meseria asta făcută de oameni și nu de roboți. Stai că vin roboții și n-o să mai avem problema asta! 🙂
Doamna Dancilă, însă, este premierul țării, dânsa ar trebui să înțeleagă ce spune, ce citește, nu crezi? Dacă nu poate acum, e imperios necesar să învețe. Nu o s-o învăț eu, nu mă cheama nimeni din PSD-ul condus de Liviu Dragnea, asta mi se pare mai mult decât evident. Dar, uite, te poți oferi tu, sigur ai mai multe șanse. Dacă nu, oricum, cred că e cazul să se apeleze la cineva. Așa îmi îngădui să cred eu, dacă nu ți-e cu supărare!
Altfel, mi-am exprimat, tot public, admirația pentrul gestul doamnei prim-ministru de a adopta un copil. Iată că avem această admirație în comun! Doar despre profesionalismul doamnei avem opinii diferite. Iar aici, nu știu de ce, dar cred că eu și tatăl meu am fi împărtășit aceeași părere.

4. Când îi suspectăm pe alții de ironie, bine ar fi să nu uzăm noi înșine de ea. Că eu sunt, așa cum spui tu, într-un con de umbră – nu e o nenorocire, și asta nu afectează imaginea țării. Unii aleg, din când în când, să iasă din lumina în care alții își pot dori să fie tot timpul. Eu am decis să nu-mi doresc, cu orice preț. Iar alegerea a fost a mea, printr-o demisie discretă. Şi asta, tot de la tatăl meu am învățat.
În rest, știi, noi, ăștia cu părinți celebri, avem felul nostru de a ne manifesta, de a ne spune opiniile. Nu ne întrebăm părinții, neapărat, ce-i drept, când scriem pe Facebook. Dacă ei nu mai sunt în lumea asta, nici nu mai avem cum. Dar educația ei ne-au dat-o și multe dintre valorile lor ni le-au transmis, inclusiv genetic.
Pe Facebook scriem mulți care nu ne dorim să ieșim din vreun con de umbră, pe Facebook scriem pur și simplu, scriem deja mulți, în mod natural deja. E o formă de libertate, nu? Şi tu scrii pe un blog și bine faci.
Cei care mă cunosc mai îndeaproape știu că, dincolo de profesia noastră, întotdeauna am preferat „conul de umbră” pe care l-am putea numi și discreție, de pildă. Facebook-ul, însă, face parte din libertatea de a ne exprima toți, dragă Marina! Eu o fac într o manieră civilizată, dar am ales să nu tac. Nici tatăl meu n-a tăcut. În vremuri și mai grele. Ce fac eu acum e la îndemâna noastră, a tuturor. Şi e tare bine că e așa!!!

Textul Marinei Almășan

Vă avertizez de la bun început: aceasta nu este nicidecum o pledoarie „pro-Viorica Dancilă”. Nu pentru că m-aș înscrie, Doamne ferește, în tabăra adversarilor săi (ba chiar dimpotrivă!), ci pentru că, după cum știți, încerc să mă feresc de subiectele politice, recunoscându-mi din capul locului nepriceperea. Ceea ce voi spune, în continuare, este, mai degrabă, o chestiune de morală…

Zilele trecute, Facebook-ul mi-a adus sub nas o postare a unei persoane pe care o simpatizam. Poate și prin prisma faptului că tatăl său a fost unul din modelele mele, în ale televiziunii. 

Colega mea de breaslă, Cristina Țopescu, dorindu-și, probabil, să iasă de sub conul de umbră al ultimilor ani, își oferea, în scris, pe pagina sa de socializare, serviciile de „meditator” pro-bono, pentru primul-ministru al României. Citez din postarea care mi-a atras atenția și mi-a perturbat, iată,  hotărârea de a nu mai reacționa la subiecte politice: 

„Mă ofer să o învăţ pe doamna premier să-şi citeasca discursurile corect, i le pot corecta (sunt filolog) şi cunosc şi terminologia politică, fac asta de vreo 20 de ani. Îi pot explica sensul cuvintelor pe care nu le cunoaşte, îi pot construi fraze mai simple, dar logice şi coerente, o pot ajuta să frazeze corect, să pronunţe corect, să citească mai puţin robotic şi o mai pot scoate şi din limba de lemn.  Am răbdare, fac orice ca să nu ne facem de râs în astea 6 luni, în faţa întregii Europe. Aş face-o pro bono, că dacă accept să fiu retribuită, o să ziceţi că m-a plătit PSD. Vorbesc serios, doamna premier, vă pot ajuta, mi-aş ajuta ţara, în fond!”.

Cam așa spune Cristina, de care chiar nu mai știam nimic, de ani buni. Reacția sa mi-a părut răutăcioasă și, mai ales, gratuită. Dar trăim vremuri în care lumea aleargă după tot ceea ce e gratuit…

Am rămas o clipă pe gânduri. Am încercat să o înțeleg pe colega mea, nereușind însă să apreciez, din toată adunătura asta de cuvinte,  decât faptul că cineva, in vremurile noastre, mai e dispus să facă ceva „pro bono”. Dezvelind însă spusele domnișoarei Țopescu de haina veninoasei ironii, m-am căznit în zadar să rimez cu vreuna din spusele sale… N-am reușit decât să mă întristez și să-mi găsesc alinare în faptul că, plecat prea departe, tatăl său nu va fi atins de aceste inepții. 

Personal, visez ca țara asta să fie condusă de politicieni care nu neapărat să știe să vorbească năucitor de frumos, gâdilându-mi timpanele cu ceea ce-mi doresc să aud, cât  mai ales să-și îmbrace vorbele în fapte. Pot trece cu vederea chiar si micile bâlbe, pe care noi, oamenii de televiziune (și tu, Cristina dragă), știm că le putem avea, chiar și noi, după decenii întregi de dialog cu fața la cameră.

Am încetat demult să fac legătura între felul în care se exprimă un om în public și zestrea sa intelectuală. Între felul în care își alege cuvintele și buna sa credință. Între înclinația spre „limbi” și capacitatea de a face bine țării sale. Am intervievat, în decursul anilor, nenumărate somități în domeniul științei, cercetării, culturii, dreptului, diplomației și m-am îngrozit, de destule ori, de reacția acestora la aprinderea beculețului roșu, de cazna lor de a-și găsi cuvintele, de frazele plate pe care le slobozeau mințile lor altminteri strălucite, de incapacitatea lor de a se face „plăcuți”, „simpatici”  în fața vulgului.

În același timp, am avut parte și de invitați volubili, născuți parcă pentru a vorbi la televizor, dar care, în viața de zi cu zi nu acumulaseră decât poate câteva victorii „de carton”. 

Nimeni nu-mi va clinti din loc convingerea că lumea asta va fi împinsă înainte NU de oameni care au calități  de showmeni. Schimbarea nu va veni dinspre saltimbancii care știu să cucerească publicul, asortând cuvinte și strecurând zâmbete în discursuri care nu ar trebui să aibă, de fapt, nicio legătură cu divertismentul. Îmi doresc oameni politici cu seriozitatea imprimată pe chip. Cu hotărâre și determinare imbibate in fiecare declarație a lor. Nesimpatici dar eficienți. Nu mă interesează limba lor de lemn. Poate să fie și de plastic, și de fontă, și de oțel, și din cărămidă. Mă interesează ca, imediat ce cuvântul “din lemn” a fost rostit, el să fie însoțit de fapta promisă. 

Ne aflăm într-o perioadă în care, în mod surprinzător, fără să și-o dorească, doamna Viorica Dăncilă a reușit să câștige bile albe chiar și din partea adversarilor săi declarați. De genul Cristinei Țopescu. Povestea copilului adoptat, în tinerețe, de primul-ministru și crescut cu atâta devotament, a mișcat o țară întreagă. Pe mine, personal, m-a impresionat chiar și prin aceea că premierul nu a făcut niciodată caz de acest gest admirabil, care i-ar fi procurat, fără îndoială, simpatia multora din cârcotașii săi de astăzi. 

Cei care își oferă astfel de servicii de „meditatori pro-bono” sugerează, printre rânduri, că situația lor financiară este una relaxată. Le sugerez atunci să încerce să înlocuiască gesturile teatrale de atragere a atenției cu altele mult mai necesare celor din jur. Poate chiar îndreptate către un amărât de copil, abandonat într-un centru de plasament. Și, cu limbă de lemn sau nu, să-i cânte acestuia un cântec de leagăn, noaptea, la culcare, în calitate, eventual, de părinte adoptiv… Și abia apoi… „să ridice piatra”.

CITIŢI ŞI:

Cristina Țopescu: Doamna Dăncilă, vă învăț gratis să citiți discursurile în limba română!

19 COMENTARII

  1. O sinteză văzută prin ochii mei:
    -Cristina lansează o replică puțin acidă ,dar firească , marionetei analfabete Dăncilă
    -Marina slugă obedientă ,ne demonstreaza capacitatea de pupincurism.

  2. Trebuie sa fim intelegatori cu d-na Almasan, care in studentie a fost redactor sef la Revista… ASE-lui, fiind actual angajata TvR, este fireasca reactia dansei, in acest moment televiziunea publica TvR este total aservita PSD-ului!!

  3. Eu nu sunt foarte mare cunoscatoare a vietii publice si politice din Romania la ora actuala, deoarece sunt o persoana actualmente traitoare in alta tzara.Am citit schimbul de mesaje dintre cele doua slujitoare ale televiziunii (ca media,dar si ca arta!) Eu le admir si le pretuiesc pe amandoua. Sunt femei culte, stilate si de mare profesionalism.Ce n-am reusit sa inteleg, cum se ” intampla”ca Marina A. nu „vede” ca in ceea ce o priveste pe V.Dancila nu e vorba de intiminare in fata camerelor de luat vederi, de balbe, de neputinta de prezentare libera a ideilor, etc, ci PUR si SIMPLU de un nivel de instructie sub-sub mediocru!Sau vede si…se preface „chioara”! Scuze, Marina, nu-ti murdari calitatile cu astfel de postari! In rest, multa sanatate tuturor romanilor!

  4. In principiu sunt de acord sa nu judecam inteligenta, profesionalismul si mai ales caracterul oamenilor prin prisma modului in care se exprima. Pe vremea cand eram student circula o gluma: „care este asemanarea dintre un inginer si un caine? Ambii au privire inteligenta, dar nu pot sa se exprime”. In general, cei care termina politehnica se exprima mai greoi decat cei care termina filologie sau istorie, dar asta nu inseamna ca sunt mai prosti sau mai putin pregatiti profesional. In cazul Vioricai Dancila problema este diferita, ea nu numai ca nu stie sa se exprime, dar este si de o incompetenta crasa, spune numai tampenii, chiar si atunci cand citeste dupa foaie. Nu vorbim aici de un profesionist care isi face treaba foarte bine si face doar greseli de exprimare. Vorbim de un prim-ministru care nu cunoaste nici macar capitala statului pe care il viziteaza sau care ne baga in conflict cu Iranul pentru ca habar nu are ce vorbeste partenerul de discutie, dar pe care il aproba! Iar faptul ca a adoptat candva un copil, o fapta frumoasa, nu o face sa fie mai competenta in munca ei de prim-ministru. Una nu are nicio legatura cu cealalta.

  5. Faptul Viorica Dancila, a adoptat un copil,nu o face cu nimic mai speciala ,mai umana sau cum vreti sa-i spuneti.Ea a adoptat acel copil ,pentru placerea si fericirea ei,pt.ca nu putea sa faca ea unul.Daca ar fi nascut 2-3 copii si ar fi hotarat sa mai adopte inca unul,pentru ca situatia financiara ii permitea,atunci era de admirat,altfel nu vad nici un merit,cu parere de rau.

  6. Facem prea mult caz din faptul ca aceasta analfabeta a adoptat un copil. Foarte frumos, mulți o fac. Ar trebui sa vedem și ce educație i_a dat, sau mai bine zis nu i_a dat.

  7. Am citit cu atentie schimbul de mesaje dintre cele doua profesioniste ale unor emisiuni de televiziune, moderatoare excelente si cu mult talent intr-ale vorbitului liber in fata camerelor de filmat. Am citit inclusiv partea introductiva, in care editorialistul a comentat despre corectiile aduse textului scris de Marina Almasan.
    Ceea ce n-am inteles nici sa ma pici cu ceara este faptul ca absolut toate enunturile sunt presarate cu PREA MULTE VIRGULE !!! Un exces de virgule puse mai mult unde nu sunt necesare, decat unde gramatica le impune. Cam multa ipocrizie pe aici… Sa fim realisti, foarte putini compatrioti mai stiu cu adevarat a folosi perfect regulile gramaticii limbii romane, inclusiv pe cele ale unei punctuatii corecte, careia sa nu i se poata reprosa nimic.
    Ceea ce am mai observat este lipsa discretiei sub toate formele: d-ra Topescu prin oferta dansei, postata pe reteaua Facebook, apoi schimbul de mesaje dintre C.Topescu si M.Almasan, ambele la vedere, in mediul online. O fi aceasta o forma de libertate, dar cred ca este putin cam supraestimata. Tot ceea ce s-a dorit a fi comunicat, se putea realiza de la editor/expeditor catre destinatar, direct, fara ca toti ochii opiniei publice sa poata citi. Pe cine doriti sa impresionati, doamnelor si domnilor? In niciun caz, pe mine nu!
    Apropo, sunt de acord: cand o persona, care nu poate avea proprii copii, infiaza un copil orfan, este laudabil, dar doar pe jumatate. Dar cand il infiaza, avand acasa proprii copii, acesta este gestul de onoare, cel cu adevarat laudabil…
    Despre restul chestiunilor discutate, nu mai comentez, atat timp cat s-a pus problema unor greseli de scriere, iar textul de dojana continea el insusi greseli…
    Sanatate !

  8. Am citit cu atentie schimbul de mesaje dintre cele doua profesioniste ale unor emisiuni de televiziune, moderatoare excelente si cu mult talent intr-ale vorbitului liber in fata camerelor de filmat. Am citit inclusiv partea introductiva, in care editorialistul a comentat despre corectiile aduse textului scris de Marina Almasan.
    Ceea ce n-am inteles nici sa ma pici cu ceara este faptul ca absolut toate enunturile sunt presarate cu PREA MULTE VIRGULE !!! Un exces de virgule puse mai mult unde nu este necesar, decat unde gramatica le impune. Cam multa ipocrizie pe aici… Sa fim realisti, foarte putini compatrioti mai stiu cu adevarat a folosi perfect regulile gramaticii limbii romane, inclusiv pe cele ale unei punctuatii corecte, careia sa nu i se poata reprosa nimic.
    Ceea ce am mai observat este lipsa discretiei sub toate formele: d-ra Topescu prin oferta dansei, postata pe reteaua Facebook, apoi schimbul de mesaje dintre C.Topescu si M.Almasan, ambele la vedere, in mediul online. O fi aceasta o forma de libertate, dar cred ca este putin cam supraestimata. Tot ceea ce s-a dorit a fi comunicat, se putea realiza de la editor/expeditor catre destinatar, direct, fara ca toti ochii opiniei publice sa poata citi. Pe cine doriti sa impresionati, doamnelor si domnilor? In mod categoric, nu pe mine !
    Apropo, sunt de acord: cand o persona, care nu poate avea proprii copii, infiaza un copil orfan, este laudabil, dar doar pe jumatate… Dar cand il infiaza, avand acasa proprii copii, acesta este gestul de onoare, cel cu adevarat laudabil !
    Despre restul chestiunilor discutate, nu mai comentez, atat timp cat s-a pus problema unor greseli de scriere, iar textul de dojana continea el insusi greseli…
    Sanatate !

  9. Zice la un moment dat Marina că de ceva vreme Cristina este intr-un con de umbră.Din păcate,Marina este intr-un con de umbră de cînd s-a născut nici decum de când a constatat Cristoiu că e proasta ca noaptea

Lasă un răspuns la G_B Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here