Te vom plânge până la sfârșitul lumii, dragă domnule Patzaichin! Te vom plânge într-o barcă, la Mila 23, în Delta dumitale…
Ivan Patzaichin, cel mai mare om-sportiv și sportiv-om, a încetat din viață în această dimineață de duminică tristă, la vârsta de 71 de ani. „Copilul Deltei” nu poate lipsi din Top 5 al celor mai mari sportivi din istoria României, iar caracterul său frumos îl fixează pe locul 1.
De 3 luni, fostul mare sportiv era internat la Spitalul Elias din București, după ce a fost diagnosticat cu o boală incurabilă. Și-a dus suferința cu discreție. Starea lui s-a agravat în ultima lună, iar astăzi a încetat din viață.
La 16 ani, ajutor de pescar
Fostul mare campion de kaiac-canoe (specializat pe canoe) s-a născut pe 26 noiembrie 1949, în satul Mila 23, comuna Crișan, județul Tulcea. „M-am născut în barcă”, îi plăcea să spună. Toată copilăria lui a vâslit pe brațele și prin ghiolurile Deltei Dunării, apoi a trecut direct la sportul de performanță. S-a născut, de fapt, campion.
Ivan Patzaichin era fiul lui Vicol și al Alexandrei Patzaichin. S-a născut în ziua în care în satul său se sărbătorea Hramul Bisericii din Mila 23, iar părinții săi au decis să-i dea numele de Ivan, sfântul zilei respective.
Până la plecarea sa la București, viața lui s-a petrecut între Mila 23 și Sulina (unde își petrecea vacanțele la bunici) și, uneori, Tulcea.
Începând de la vârsta de 16 ani, a fost încadrat ca ajutor de pescar, muncind alături de tatăl său.
S-a apucat de sport la 17 ani și jumătate
Ivan și-a început cariera la Clubul Sportiv Dinamo București în luna martie 1967, unde a fost recomandat de niște consăteni ai săi. Aceștia erau deja sportivi, practicau kaiac-canoe, și ieșiseră campioni mondiali în urmă cu un an. Perspectiva gloriei sportive l-a ambiționat pe Ivan să încerce și el, că doar „se născuse în barcă”. Avea 17 ani și jumătate și era elev de liceu.
A făcut parte din Clubul Sportiv Dinamo București timp de 43 de ani: 18 ani în calitate de sportiv și 25 ani ca antrenor.
În 1983 a absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport (IEFS, actuala ANEFS).
5 Olimpiade: 4 medalii de aur și 3 de argint
A participat la 5 ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice de vară și a câștigat 7 medalii: 4 de aur și 3 de argint.
- 1968 (Ciudad de Mexico) – aur (C2-1000 m)
- 1972 (München) – aur (C1-1000 m) + argint (C2-1000 m)
- 1976 (Montreal) –
- 1980 (Moscova) – aur (C2-1000 m) + argint (C2-500 m)
- 1984 (Los Angeles) – aur (C2-1000 m) + argint (C2-500 m)
11 Campionate Mondiale: 8 medalii de aur, 4 de argint, 9 de bronz
A participat la 11 ediții ale Campionatelor Mondiale, câștigând 21 de medalii: 8 de aur, 4 de argint și 9 de bronz.
- 1970 (Copenhaga) – aur (C2-1000 m)
- 1971 (Belgrad) – argint (C2-1000 m) + bronz (C1-500 m)
- 1973 (Tampere) – aur (C1-1000 m) + bronz (C1-500 m)
- 1974 (Ciudad de Mexico) – bronz (C1-500 m) + bronz (C1-1000 m) + bronz (C1-10.000 m)
- 1975 (Belgrad) – argint (C1-1000 m)
- 1977 (Sofia) – aur (C1-1000 m) + bronz (C1-10.000 m)
- 1978 (Belgrad) – aur (C1-10.000 m) + bronz (C1-1000 m)
- 1979 (Duisburg) – aur (C2-500 m) + bronz (C1-1000 m) + bronz (C1-10.000 m)
- 1981 (Nottingham) – aur (C2-1000 m) + argint (C1-10.000 m)
- 1982 (Belgrad) – aur (C2-10.000 m)
- 1983 (Tampere) – aur (C2-1000 m) + argint (C1-10.000 m)
La Campionatele Europene a câștigat o singură medalie de aur, la Canoe 2 – 1000 de metri, în 1969, la Moscova. După această ediție, Campionatele Europene au fost suspendate până în 1997.
München 1972: a vâslit cu pagaia ruptă și apoi a devenit campion olimpic
Aliajul special din care era clădit Ivan Patzaichin s-a văzut nu doar în medaliile sale, ci și într-o întâmplare de la Olimpiada din din 1972, de la München.
Într-o cursă de calificare la canoe-1 pe distanța de 1.000 de metri, sportivului român i s-a rupt pagaia („vâsla” de la canoe) în plină cursă. Exista un risc major de abandon și, în acest fel, să rateze șansa la o medalie.
Patzaichin, care avea 22 de ani, a continuat să vâslească însă cu restul de pagaie („ciotul de vâslă”), știind că dacă trece linia de sosire – indiferent de locul ocupat și de timpul obținut – poate intra în recalificări.
Așa s-a întâmplat: a tras în recalificări, a ajuns apoi în finala cursei și a câștigat aurul olimpic, fiind ovaționat de spectatori și omagiat de restul competitorilor. Acel episod a contribuit la legenda marelui Patzaichin.
„Regret că am o grămadă de medalii de argint și de bronz care ar fi trebuit să fie de aur!”
În 2020, Ivan Patzaichin a fost invitat la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, realizată de Ovidiu Ioanițoaia. El a vorbit atunci și despre regretele carierei sale.
- „Regret că am o grămadă de medalii de argint și de bronz care ar fi trebuit să fie de aur!”
- „Am vrut să le arăt bunicilor și părinților mei că pot să fiu campion.”
- „De la oamenii din sat și de la ai mei am învățat să am respect față de muncă, față de oameni și de tot ce vrei să faci.”
- „Dacă te apuci să faci ceva, fă-l cu profesionalism! Cu ambiție! Așa cum trebuie!”
Anunțul Comitetului Olimpic și Spotiv Român (COSR)
„E legendă… un CampiOM s-a transformat în stea. Ivan Patzaichin a plecat dintre noi.
Povestea sa e povestea succesului, a bunului-simț și a caracterului. E povestea unui fiu al Deltei care a dat înapoi înzecit și a inspirat oamenii să trăiască frumos. Dincolo de medaliile strălucitoare, 7 olimpice (4 de aur), cele 21 mondiale (8 de aur), a fost un OM dăruit și generos.
Drum lin, Ivan! Veșnic în inimile noastre!
Condoleanțe familiei!
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!”
O veste… ÎNGROZITOARE: AM… COPILĂRIT, practic, VĂZÂNDU-L LA TELEVIZOR pe acest IMENS SPORTIV ROMÂN aducând MEDALII (de AUR, majoritatea) pentru ȚARA-NOASTRĂ!!!
NULȚUMIM, Ivan Patzaichin: meriți… FUNERALII-NAȚIONALE!!!
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!!!!!
DIN NENOROCIRE: ne mor (ÎNAINTE DE VREME…) CAMPIONII, iar alții, care să le preia ștafeta…, apar… DIN CE ÎN CE MAI RAR (!!!), în sportul-românesc!
Suntem din ce in ce mai saraci in oameni si elite. Iti multumim Ivan Patzaichin pentru tot ce ai facut pentru Romania.