Lupta pentru șefia PNL a aruncat în criză atât partidul, cât mai ales țara. Asistăm la un fenomen fără precedent în istoria post-decembristă a României: lupta internă pentru putere din partidul aflat la guvernare este atât de toxică, încât afectează grav mecanismele de funcționare a statului.
Congresul în care se decide cine va fi gruparea care va controla PNL și implicit, pentru ceva vreme, destinele statului român, reprezintă un moment important pentru viața politică din România. Din păcate, importanța lui este una cu efecte negative pentru liberalismul românesc și pentru țară.
Viziunile asupra liberalismului promovate de cei doi candidați – Ludovic Orban și Florin Cîțu – prin moțiunile prezentate membrilor PNL sunt sublime, pe hârtie, dar perspectiva aplicării lor la nivelul societății și al statului lipsește cu desăvârșire. Departe de a fi soluții reale pentru prosperitatea României și impulsionarea reformelor democratice, aceste moțiuni sunt butaforia unui eșec lamentabil al singurului partid de dreapta postdecembrist românesc.
Moțiunea FORȚA DREPTEI – liberalism conservator, autohton și un gest involuntar de „kamikaze”
În textul moțiunii sale, Ludovic Orban afirmă, încă de la început, că PNL trebuie să-și asume un singur obiectiv: buna guvernare pentru români! Totuși, nu pare a fi vorba despre toți românii, ci înainte de toate, despre „proiectele comunităților locale conduse de primari liberali și ale județelor conduse de președinții de Consilii Județena ai PNL”, susținerea acestora fiind obligația conducerii PNL și a Guvernului PNL.
Totuși, chiar dacă elita PNL este prioritatea candidatului Ludovic Orban, nu este uitată nici România. Se afirmă că PNL vrea să ofere „mai mult decât speranță generațiilor care urmează, vrem să oferim o bază solidă pentru viitor, ancorată în principii identitare clare, valori naționale liberal-conservatoare și o direcție de modernizare și dezvoltare pe termen lung”.
Esența acestei fraze este referirea la „valorile naționale liberal-conservatoare”. Ludovic Orban este decis să atragă voturile liberalilor nostalgici după lozinca „Prin noi înșine!”, cu sentimente naționale (fără a fi neapărat naționaliste) și cu ceva aplecare spre valorile creștine.
„O doctrină liberală conservatoare pentru viitor”
Nu întâmplător, primul capitol din Moțiunea „FORȚA DREPTEI” se intitulează „O doctrină liberală conservatoare pentru viitor” și exprimă unul dintre principiile politice asumate de Orban: „PNL este și trebuie să rămână un partid național, prin apărarea valorilor care definesc poporul român”.
În textul acestui capitol al noțiunii se afirmă că „pentru PNL, demnitatea umană este inalienabilă: individul este în centrul comunității și al acțiunii politice, iar familia reprezintă fundamentul societății noastre”.
Această poziționare a individului în centrul comunității este imediat definită prin apelul la creștinism: „Tradiția creștină ne cere să ne respectăm aproapele și să îi tratăm pe toți oamenii în mod egal. Libertatea religioasă trebuie respectată”. Rezultă că viziunea candidatului Ludovic Orban (cel puțin, la nivel declarativ) asupra persoanei, comunității și familiei este una creștină. O asemenea asumare intră în conflict cu ceea ce promovează Uniunea Europeană, prin leadership-ul său: politici de gen, familia LGBT etc.
Societatea și statul funcționează însă datorită economiei. Cum spuneam, Ludovic Orban își asumă un liberalism autohton, sub lozinca „Prin noi înșine!”: „Susținerea liberalismului economic se bazează pe garantarea proprietății private și asigurarea unor condiții concurențiale egale pentru toți actorii economici în plan național și global. Din această perspectivă, capitalul autohton trebuie sprijinit pentru a face față competiției europene și internaționale”.
Rezultă că în primul capitol al moțiunii sale de candidat, Ludovic Orban definește limpede oferta pe care o face membrilor PNL: un liberalism care își propune să protejeze capitalul românesc în fața marelui capital internațional și implementarea unor politici sociale inspirate din valorile creștine. Această direcție de acțiune politică este completată cu principiile afirmate în capitolul 3 al moțiunii, intitulat „Principiile bunei guvernări liberale”, asupra căruia nu mai insistăm, dat fiind, pe de o parte, că nu e nimic nou în această înșiruire, iar pe de altă parte, că a scrie niște principii pe o hârtie frumos colorată nu echivalează cu asumarea lor reală…
„Consolidarea PNL în lider al Dreptei din România”
În capitolul 2, „Consolidarea PNL în lider al Dreptei din România”, Ludovic Orban promovează ideea atrăgătoare „Lideri, nu șefi!” și afirmă că „PNL are nevoie, la toate nivelurile, de lideri, nu de șefi tentați să folosească abuziv puterea de decizie”. Exprimare frumoasă, dar foarte puțin credibilă, dacă ne gândim la realitățile din interiorul partidelor românești, inclusiv din PNL.
În acest capitol, se vorbește despre unitatea partidului, democrația internă de partid, dar și despre „cariere politice bazate pe competențe și rezultate”… o chestie care provoacă cel puțin zâmbete ironice, gândind, iarăși, la realitățile politichiei mioritice.
Pe același calapod al ipocriziei se află și dorința candidatului Ludovic Orban de a „crește performanța politică în administrația locală”.
„Proiectul nostru pentru România”
Capitolul 4, „Proiectul nostru pentru România”, consolidează oferta liberal-conservatoare și o definește foarte scurt: „Trebuie să producem tot ceea ce se poate produce în România”. Cum s-ar obține acest lucru?
Ludovic Orban – sau cei care i-au scris moțiunea – discută despre o Românie puternică și prosperă, care poate fi realizată printr-o economie competitivă, bazată pe „România Inteligentă”. Acest obiectiv economic național asumat de PNL ar „pune în valoare talentul, creativitatea și aptitudinile inovatoare ale românilor pentru a produce bunuri și servicii cu valoare adăugată ridicată, care să creeze locuri de muncă mai bine plătite pentru toți românii, sprijinind inițiativa privată și antreprenoriatul românesc etc.”.
Producerea a tot ceea ce se poate produce în România se va realiza prin lichidarea economiei actuale, despre care moțiunea spune că ar fi bazată pe utilizarea intensivă a muncii la costuri mici și comercializarea de materii prime și componente industriale. Economia națională ar urma să fie orientată, prin investiții, spre creșterea valorii adăugate pentru „producția de bunuri și servicii finite, cu drepturi de proprietate intelectuală, prin folosirea de mijloace tehnologice avansate și o forță de muncă mai bine calificată și mai bine plătită”. La această reformă, s-ar adăuga transformarea României într-un „centru regional de servicii logistice și financiar-bancare”!
Față de Pactul Verde European (chestiunea ecologică), Ludovic Orban se arată rezervat și afirmă că „vom apăra industriile strategice care generează locuri de muncă în țara noastră, precum industria siderurgică sau industria producătoare de autovehicule”.
Chestiunea esențială pentru relația statului cu cetățenii și, implicit, economia rămâne cea a taxelor. Moțiunea lui Orban promite „taxe cât mai puține, cât mai predictibile și mai mici”, dar și dezvoltarea unor instrumente financiare noi pentru stimularea capitalizării companiilor, asigurarea lichidităților în economie etc. Povestea frumoasă (ca un basm!) despre economie pe care o cuprinde moțiunea lui Orban e plină de alte minuni, pe care vă las să le aflați… sfătuindu-vă să nu uitați vreo clipă că este vorba despre mai mult decât un basm povestit de un poltician versat!
„Proiectul nostru pentru România” povestește la fel de frumos despre descentralizarea resurselor și autonomia locală, digitalizarea administrației publice (dă bine!), principiile solidarității sociale, educația care asigură șanse pentru toți, despre un sistem de sănătate mai bun și mai accesibil, protecția familiei, grija pentru persoanele în vârstă, Justiție egală pentru toți, protecția patrimoniului cultural etc.
Referitor la politica externă, moțiunea lui Orban reafirmă loialitatea față de Uniunea Europeană și NATO, precum și sprijinul pentru „parcursul european al Republicii Moldova”. Totuși, Ludovic Orban nu optează fățiș pentru una din cele două viziuni despre viitorul UE: o Uniune a Naționilor sau o Uniune Federativă de tipul Statele Unite ale Europei.
Frumos vorbește Orban și despre Diaspora și Republica Moldova, promițând printre altele, „adoptarea unui pachet legislativ menit să creeze un cadru favorabil pentru încurajarea cetățenilor români din Diaspora care vor să se repatrieze sau care vor să investească în România” și „consolidarea programului amplu de înfrățiri între unitățile administrativ-teritoriale din România și Republica Moldova”.
Pentru cine are curiozitatea să citească basmul scris de (sau pentru) Ludovic Orban, ofer link:
https://ludovicorban.ro/partidul-national-liberal-forta-dreptei.
Eșecul anunțat al moțiunii lui Ludovic Orban
Dacă Ludovic Orban va câștiga alegerile interne din PNL, moțiunea lui va fi imposibil de implementat, cel puțin pentru următorii ani, chiar dacă PNL va rămâne la guvernare.
Principalul motiv este lipsa de resursă umană. În PNL, foarte puțini dintre membrii elitei partidului sunt oameni care trăiesc ca un adevărat liberal, adică din propria afacere ori dintr-o meserie liberală. Marea parte a elitei PNL (parlamentari, primari, consilieri, prefecți, experți etc.) este formată din oameni care fie sunt angajați „la stat” și trăiesc din banii de la bugetul public, fie sunt oameni de afaceri (de nivel mic și mediu, epoca marilor capitaliști liberali a apus!) care au prosperat cu ajutorul Partidului (nu întotdeauna PNL!), beneficiind de contracte pe bani publici.
PNL nu are o bază socială formată din micii proprietari, fermieri, antreprenori și practicanți de meserii liberale (precum avocatura). PNL nu a căutat, mai ales după unificarea cu PDL, să-și clarifice relația cu clasa socială pe care are pretenția că o reprezintă pe scena politică românească: clasa de mijloc.
De fapt, România încă nu are, cu adevărat, o clasă de mijloc, pentru că niciuna dintre guvernările postdecembriste (inclusiv cele din care PNL a făcut parte) nu și-a propus acest obiectiv.
Totodată, în PNL încă există o destul de puternică grupare nostalgică după vremurile USL-ului, când avuția națională a fost jefuită frățește de PSD și PNL.
Probabil că fără voia autorilor săi, moțiunea lui Orban este un gest de „kamikaze”.
Prin urmare, dacă Ludovic Orban va câștiga, el se va confrunta cu această imposibilitate de a-și aplica propria moțiune. Acest eșec va confirma (reconfirma?) că Ludovic Orban este doar un „gargaragiu” politruc, ca majoritatea politicienilor români postdecembriști. Victoria lui Ludovic Orban la Congresul PNL va fi deci un dar otrăvit pentru PNL și pentru țară.
Moțiunea ROMÂNIA LIBERALĂ – liberalism antreprenorial, cu stat minimalist și idolatrizarea economiei de piață
Moțiunea propusă de candidatul Florin Cîțu este defel romantică (așa cum s-ar putea spune despre apelul la tradiții, conservatorism și creștinism din moțiunea rivalului său), ci dimpotrivă, emană pragmatismul unui contabil.
De la început, în moțiune se afirmă că „suntem în PNL pentru că avem o viziune antreprenorială asupra administrației”. Pentru candidatul Cîțu, esența liberalismului se consituie din „proprietatea privată și toate corolarele care decurg din aceasta – ordinea pieței libere, încrederea în capacitatea antreprenorială și buna funcționare a democrației”, chestiuni despre care actualul prim-ministru crede că „au fost mai degrabă stigmatizate în societatea românească”.
„Aici se încheie dependența de trecut și rezistența la libertate”
Florin Cîțu nu caută sprijin în trecut (cum face Orban prin apelul la seculara lozincă liberală „Prin noi înșine!”). Dimpotrivă, în moțiunea lui se declamă despărțirea de „dependența de trecut” și încheierea „rezistenței la libertate”. Se afirmă că, „timp de aproape 150 de ani, dezvoltarea în România a fost centrată pe stat, iar cetățeanul a fost dominat de stat”. O afirmație bizară, dacă ne gândim la faptul că, în cei 150 de ani, România a beneficiat de câteva prospere decenii în care Monarhia Constițională a modernizat statul român, i-a dobândit independența statală și unitatea teritorială, a adus prosperitate românilor și a conferit un conținut european, modern noțiunii de cetățean. Probabil că pentru candidatul Cîțu, cunoașterea Istoriei nu reprezintă punctul forte…
Dincolo de această eroare, candidatul Cîțu are dreptate atunci când spune că, „oricât de bine intenționate ar fi, intervențiile guvernamentale tind să amplifice problemele existente, nu să le soluționeze. Explicația stă în aceea că, prin natura sa, statul nu creează avuție, ci doar redistribuie – interesat – avuția produsă în sfera privată și creează astfel condiții propice de manifestare pentru caracterele precare, căutătoare de beneficii din administrarea banilor publici și predispuse unui comportament oportunist și corupt”.
Se afirmă rapid, în textul moțiunii, viziunea candidatului Cîțu: neoliberalism centrat pe inițiativa privată și economia de piață minim reglementată, cu reducere până la eliminare a rolului statului în economie și societate. De fapt, moțiunea exprimă foarte clar acest deziderat: „Pentru acțiunea politică a proiectului ROMÂNIEI LIBERALE, obiectivul reducerii substanțiale a rolului statului dobândește o prioritate absolută. Aceasta înseamnă că orice măsură sau instituție politică trebuie privită și cântărită în funcție de măsura în care contribuie sau nu la reducerea implicării statului în economie”.
„A venit timpul unei schimbări de paradigmă”
Candidatul Florin Cîțu pare a fi un idolatru al economiei de piață în care singura reglementare este de „mâna invizibilă”, o metaforă prin care economistul și filosoful scoțian Adam Smith arăta cum „prin urmarea propriului interes, indivizii stimulează indirect economia”, fără să fie nevoie de intervenția majoră a statului, astfel că „în cadrul mecanismului pieței, guvernat de acest principiu, acțiunile cele mai eficiente și benefice vor fi și cele mai profitabile” (vezi Wikipedia).
Florin Cîțu vrea să intre în luptă cu ceea ce numește „birocrația statală” și să desființeze „modelul de dezvoltare centrat pe stat”, precum și „modelul intervenționismului discreționar (supus intereselor conjucturale ale diferitelor grupuri de presiune și putere)”. Fără să-l desființeze, Cîțu vrea (sau cel puțin, așa declamă în moțiune) să „pună la colț” prezența statului în economie și societate, transformându-l într-un stat minimal.
Totuși, candidatul Cîțu transmite o atenționare celor pe care îi putem numi „capitaliștii de partid” ai României: „Procesele de producție ineficiente și transferarea la bugetul de stat a riscurilor și a pierderilor diverșilor rentieri ai tranziției trebuie să înceteze. Contribuabilul nu trebuie să fie cofinanțatorul întreprinzătorilor ineficienți, al antreprenorilor politici sau al expansiunii birocrației”.
Kilometrul zero al Liberalismului
Acest „kilometru zero” reprezintă pentru Florin Cîțu, înainte de orice, definirea PNL ca „un partid de centru-dreapta, care are drept curente principale liberalismul, creștin-democrația și conservatorismul”. Aparent, Cîțu ezită să ofere explicit o soluție pentru rezolvarea problemei definirii orientării liberale a PNL și afirmă existența a trei curente liberale.
În fapt, opțiunea lui Cîțu este pentru neoliberalismul contemporan, care susține limitarea prezenței statului în societate și economie. Moțiunea lui Cîțu afirmă că liberalismul modern se bazează, printre altele, pe „concentrarea statului asupra furnizării corespunzătoare a celor mai importante bunuri și servicii publice”, rolul acestuia fiind diminuat prin „furnizarea cadrului instituțional necesar producției private eficiente a unor bunuri și servicii aflate astăzi în sarcina statului”.
Pilonii liberali pentru dezvoltarea României
Evident că și candidatul Cîțu profită de ocazie și oferă propria viziune despre dezvoltarea României.
O prioritate ar fi încrederea în instituțiile statului, mai exact „refacerea de urgență a relației de încredere între cetățean și autoritățile publice, astfel încât acesta să nu se simtă trădat, înșelat sau opresat, ci respectat și încurajat să-și atingă potențialul. Statul liberal este, prin definiție, un partener onest al cetățeanului, un partener care-i garantează drepturile și viitorul”.
Urmează o listă (pe alocuri fantezistă, dacă o raportăm la realitățile mioritice) de obligații care a defini un „nou contract de încredere cu cetățenii României”: „bugetele pe principii de responsabilitate, transparență, participare, echitate, eficiență și predictibilitate; vom spori investițiile publice în fiecare an, în raport cu creșterea economică și în baza analizelor cost-beneficiu conform exigențelor pieței; Digitalizarea ANAF; Digitalizarea actului de justiție (prin îmbunătățirea sistemului ECRIS IV și punerea bazelor pentru dezvoltarea sistemului ECRIS V), precum și prin dezvoltarea dosarului electronic într-un sistem unic; Digitalizarea tuturor dosarelor de pensii din România și digitalizarea caselor de pensii (85 mil. euro prin PNRR); Vom asigura predictibilitate fiscală, respectiv un climat general potrivit dezvoltării mediului de afaceri și investițiilor. Firmele private și angajații acestora trebuie să știe cum să își programeze veniturile și cheltuielile pe termen lung, departe de riscuri și schimbări arbitrare etc.”.
În varianta lui de basm despre dezvoltarea României, candidatul Cîțu povestește despre anticorupție și lupta împotriva criminalității organizate. Totodată, el vorbește și despre infrastructura pentru dezvoltare, susținută prin investiții prioritare și renunțarea la „risipirea banului public vândută drept asistență socială, cea care în perioada guvernărilor socialiste a ținut în «captivitate» milioane de români, privându-i de locuri de muncă, salarii decente, independență financiară”.
Promisiunile bazate pe sumele venite de la PNRR și alte finanțări europene curg gârlă: „Din numărul total de 434 de kilometri de autostradă pe care îi vom construi, 383 de kilometri se vor regăsi în autostrăzile A7 și A8 din Moldova, menținută în sărăcie de-a lungul anilor de către PSD; construcția a peste 50 de școli și 140 de creșe noi, a 10 noi centre de învățământ dual, achiziția a peste 1800 de microbuze pentru transport elevi, dotarea și modernizarea mai multor laboratoare școlare, săli de clasă ș.a; până în 2026, vom dezvolta infrastructura sanitară și vom construi/moderniza 25 de spitale, 10 unități medicale mobile, mai multe ambulatorii, Susținem implicarea mediului de afaceri în proiectele de anvergură ale guvernului prin parteneriate public-private (PPP). Dincolo de faptul că stimulează activitatea sectorului privat, parteneriatele public-private reduc presiunea asupra bugetelor și ajută la menținerea sub control a deficitelor publice. I 13 I cabinete pentru medici primari, centre comunitare pentru populația din regiunile vulnerabile, secții ATI etc.”.
Un basm frumos…
Antreprenoriatul și economia viitorului
Candidatul Cîțu oferă antreprenorilor români o imagine paradisiacă a unui stat mai mult decât prietenos cu inițiativa privată. Se promit măsuri importante care constituie „visul de aur” al oricărui om de afaceri onest: „Revizuirea legislației privind înființarea și funcționarea societăților comerciale în vederea simplificării acesteia; Asigurarea de suport, sub formă de garanții guvernamentale, pentru contractarea de credite de investiții și/ sau pentru finanțarea activității curente; Pe termen mediu și lung, limitarea acordării de sprijin sub formă de granturi și încurajarea finanțării prin instrumente specifice de pe piața financiară (participații la capital, crowfunding, business angels etc.) în vederea dezvoltării pe fundamente solide a afacerilor; Stimularea investițiilor prin înființarea Băncii Naționale de Dezvoltare și, în cadrul FNGCIMM, a unui Fond de capital de risc” etc.
Nu sunt uitate nici agricultura, legislația muncii, pregătirea resursei umane pe piața forței de muncă, reforma sistemului de pensii etc., toate transfigurate prin alte măsuri „de vis”, nu mai insist.
Revizuirea Constituției
Moțiunea promovată de Florin Cîțu atacă frontal chestiunea revizuirii Constituției țării. Prin aceasta, s-ar realiza: „creșterea gradului de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale”, „eficiență instituțională în raporturile dintre executiv și legislativ”, „clarificarea raporturilor dintre factorul politic și autoritatea judecătorească”, „o justiție constituțională eficientă, în limitele constituționalismului democratic”, „consolidarea justiției constituționale”.
Este evident că principala țintă este Curtea Constituțională, a cărei activitate a provocat, în ultimii ani, un permanent scandal și suspiciuni grave de partizanat politic. Acest fragment de basm despre revizuirea Constituției sună frumos. Rămâne însă întrebarea de unde va procura Florin Cîțu și PNL majoritatea parlamentară de 67,7% necesară revizuirii Constituției?
Justiție și stat de drept
Florin Cîțu își asumă drept „cel mai important obiectiv strategic național în domeniul «justiție și stat de drept» – finalizarea monitorizării României prin Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV)”. Moțiunea lui oferă și aici câteva soluții care, pe hârtie, sunt seducătoare, dar care, în practică, nu par a fi posibile, atât în contextul actual, cât și în viitorul apropiat.
Se povestește despre „prevenirea situațiilor critice în sistemul judiciar”, despre „o politică executivă și legislativă echilibrată cu privire la resursele alocate autorității judecătorești” (iarăși, chestiunea salariilor și pensiilor de serviciu în rândul magistraților!), „desființarea SIIJ” (de ce nu s-a făcut până acum, în actuala guvernare liberală, nu ne spune!), „recuperarea prejudiciilor rezultate din infracțiuni prin întărirea rolului ANABI” (aceeași nedumerire, până acum ce-ați păzit?), „cooperare juridică eficientă în plan european” etc.
Priorități ale României în apartenențele ei în lume și UE
Moțiunea lui Cîțu reafirmă, ca și moțiunea lui Orban, loialitatea față de UE, NATO și SUA. Se vorbește frumos despre „România în spațiul Schengen”, despre „întărirea flancului estic al NATO”, „parteneriatul strategic cu SUA”, „aderarea la Zona Euro”, „relațiile economice bilaterale dintre România și Republica Moldova” etc.
Dacă s-ar împlini măcar 25% din ce povestește Cîțu în domeniul politicii externe, România ar deveni o forță politică și militară de temut în Europa Centrală… dar să nu uităm că aici vorbim despre basme politice. Cine dorește să citească basmul, ofer link către textul integral:
https://i0.1616.ro/media/2/2701/33605/20368020/1/fc-alege-doctrina-liberala-autentica-web.pdf.
Un alt eșec anunțat, cel al moțiunii lui Florin Cîțu
Dacă Florin Cîțu va câștiga lupta din Congresul PNL, va fi supus tot eșecului. Moțiunea lui, ca și a lui Ludovic Orban, este un basm politic, pentru că nu convinge. Dincolo de observațiile făcute la moțiunea lui Ludovic Orban, care se aplică și „basmului” scris de/pentru Cîțu, acesta are marele dezavantaj că este prim-ministru în funcție.
De ce domnul prim-ministru Florin Cîțu nu a început, în mod real, reformarea administrației publice? Structurile teritoriale ale ministerelor (deținute de PNL, de UDMR, dar și, până mai ieri, de USR-PLUS) sunt efectiv infestate de oamenii PSD-ului, iar pe alocuri, mai grav, de foști „soldați” ai pușcăriașului Dragnea. De ce SIIJ nu a fost desființată, deși PNL deține majoritatea parlamentară și implicit, guvernarea încă de anul trecut? Ce a făcut domnul prim-ministru pentru desființarea SIIJ?
În loc de concluzii
Sunt multe întrebări care pot fi adresate ambilor candidați la șefia PNL.
Indiferent de cine va fi noul Președinte al PNL, Congresul liberalilor va fi un eșec din motivele enumerate și din multe alte cauze care țin de indolența, ipocrizia și ineficiența politică în care național-liberalii români s-au complăcut.
Reformarea PNL presupune mai mult decât niște moțiuni electorale. PNL nu are bază socială, liderii PNL nu se comportă în viața reală, publică și personală în conformitate cu valorile liberale, iar liberalismul promovat de PNL, atunci când se află la guvernare, nu este unul real, ci doar un surogat.
Eșecul Congresului PNL poate fi însă și începutul reformării reale a acestui partid în care electoratul de dreapta din România și-a pus atâtea speranțe. Nu știm însă dacă învingătorul de la Congres va fi pe deplin independent față de grupurile de interese care se luptă pentru controlul partidului. Confruntarea cu aceste grupuri oculte este inevitabilă și solicită noului președinte al PNL un curaj, dacă nu ieșit din comun, cel puțin rar întâlnit în politichia mioritică.
Va avea PNL un președinte cu adevărat „Superman” sau măcar un „Batman”, spre binele liberalismului românesc și al țării, sau ne vom trezi pe cap cu un alt „Joker” care va completa „circul ororilor” în care s-a transformat viața politică românească?
Rămâne de văzut. Până atunci, aveți grijă de sănătatea voastră și protejați-vă de Covid-19!
Iohannis, pri MAIMUȚA-SA, Cîțu, A PREMEDITAT DISTRUGEREA P.N.L.!!!
SCUZE, corectăm: „(…) priN (…)”!