Dacă ați avut impresia vreodată, venind din Occident, că aceleași produse, de la aceleași firme, luate aici și acolo aveau gust diferit, e bine să știți că nu a fost doar o impresie. O anchetă a experților Comisiei Europene a confirmat suspiciunile că marii producători livrează sub același ambalaj compoziții diferite în funcție de țări.
Scandalul a izbucnit acum câțiva ani. Cei care au sesizat neregula au fost cehii și polonezii. Guvernele celor două țări au fost foarte vehemente când analizele făcute au demonstrat că alimentele marilor producători livrate în Est sunt diferite de cele livrate în Vest, deși ambajalele sunt similare sau identice.
La acel moment, în România era la putere regimul Dragnea, care făcea mare caz de naționalism, acuzând Occidentul și multinaționalele. Însă în acest caz concret, când chiar se impuneau lămuriri, Guvernul PSD nu a dat niciun semn că ar fi interesat de subiect. Țara noastră a fost printre puținele din Est care nu s-au alăturat demersului de clarificare a situației. Prin urmare, n-a fost inclusă între cele 19 țări unde s-au desfășurat verificări. Totuși, nu există niciun motiv să credem că România ar fi exclusă de la această practică întâlnită în restul Europei.
La presiunile Cehiei, Poloniei și Ungariei în special, Comisia Europeană a declanșat o anchetă. Rezultatele studiului făcut de Centrul Comun de Cercetare au fost date publicității de Comisarul european responsabil și preluate, într-un comunicat emis marți în România de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC).
Conform studiului, 9% din produsele prezentate ca fiind aceleași în întreaga UE au, de fapt, o compoziție diferită în unele țări. Alte 22% din produse, care au ambalaj similar, sunt livrate de producători cu compoziții diferite.
Sunt diferențe de gust, textură și compoziție, dar nu se evidențiază un tipar geografic și nici nu se poate spune că sunt și diferențe calitative
Totuși, analiza constată că diferențele la produsele alimentare nu au un anumit tipar în funcție de poziția geografică a țărilor. În unele cazuri sunt diferențe clare de gust (de exemplu, mult mai mult zahăr în cerealele pentru micul dejun din unele țări), dar nu neapărat pe criterii geografice. În alte cazuri, diferențele sunt insesizabile (cum ar fi la chipsurile de cartofi).
Studiul subliniază că diferența de compoziție a produselor testate nu reprezintă obligatoriu și o diferență de calitate.
Maghiarul Tibor Navracsics, comisarul european pentru educație, cultură, tineret și sport, care răspunde și de Centrul Comun de Cercetare al Consiliului Europei, se declară însă îngrijorat de această practică a companiilor de a livra produse cu compoziții diferite sub aceleași mărci, cu ambajaje și denumiri similare: “Unii europeni au senzaţia că produsele alimentare de marcă pe care le cumpără sunt diferite, posibil inferioare, faţă de cele disponibile în alte ţări. Comisia şi-a invitat oamenii de ştiinţă să contribuie la evaluarea obiectivă a amplorii acestui fenomen pe piaţa unică. Rezultatele sunt mixte: pe de o parte, mă bucur că nu s-a găsit nicio dovadă a unui decalaj între est şi vest în ceea ce priveşte compoziţia produselor alimentare de marcă, dar, pe de altă parte, mă îngrijorează constatarea că până la o treime din produsele testate aveau o compoziţie clar diferită, deşi erau comercializate sub mărci identice sau similare“.
O precizare… (ABSOLUT-)NECESARĂ!